* “Transilvania este pentru mine o lume de adâncime metafizică și spirituală deosebită. Transilvania a dat graiul sacru românesc. Codicele maramureșene au erupt în limba poporului român, de-acolo, din scripturi. Avem limba sacră românească pornind din Transilvania”.
Ioan Alexandru (1941-2000), poet, publicist, eseist, om politic român
***
* “Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit. Nelegiuirea nu iese din pământ și necazul nu răsare din pulbere, ci omul își naște singur suferința, precum vulturul se ridică în aer, prin puterile lor; Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui Îi arăt necazul meu. El face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate și fără număr. El dă ploaie pe pământ și trimite apă pe câmpii. El înalță pe cei smeriți și izbăvește pe cei necăjiți. El destramă planurile celor vicleni și cu mâinile lor nu pot să izbândească. El prinde pe înțelepți în istețimea lor și sfatul celor înșelători iese prost. Fericit omul pe care Dumnezeu îl mustră! Și să nu disprețuiești certarea Domnului. Căci el rănește și leagă rana, el lovește și mâninile lui tămăduiesc” (Iov, cap V).
Sfântul și dreptul Iov, este personajul central din Cartea Iov din Biblia ebraică și un profet al lui Dumnezeu (Allah) în Coran. Pe lângă cartea Iov, el apare și în alte cărți: Iezechil cap. 14, vers. 14-18, Epistola lui Iacoc cap. 5, vers. 11, este protagonistul unei cărți pseudoepigrafice numită Testamentul lui Iov. Mai este numit și îndelung-răbdătorul și a fost unul dintre drepții Vechiului Testament. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 6 mai. Iov a trăit în Arabia, aproape 2.000 de ani înainte de Hristos. La un moment dat și-a pierdut familia și bogăția, însă și-a păstrat integritatea lui și credința în Dumnezeu, fapt pentru care Dumnezeu până la sfârșit l-a răsplătit cu prosperitate, chiar mai mare decât înainte. A trăit 248 de ani, suficient de mult pentru a-și vedea strănepoții. Din toată viața sa, 140 de ani i-a trăit după încercările la care l-a supus Dumnezeu, care au început atunci când avea 79 de ani. În Prologul de la Ohrida, Iov este considerat un model de răbdare de fiecare suferință pe care Dumnezeu o îngăduie peste noi și o imagine profetică a suferinței Domnului Iisus Hristos.
* * *
* “Un călugăr egiptean viețuia aproape de Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450). Împăratul mergând prin zona unde era sihastrul, a fost atras de chilia acestuia. L-a găsit pe acesta stând la masă și mânca foarte liniștit. Împăratul a spus cine este și că dorește să guste și el din ceea ce mănâncă el. A înmuiat pâinea în untdelemn și a fost mirat ce bună este aceasta. Cum ați făcut-o?, a întrebat împăratul. Am făcut-o cu rugăciune și binecuvântare de la Dumnezeu. Împăratul i-a spus acestuia: “Fericiți voi care nu aveți grijile vieții acesteia și trăiți în pace și înțelegere cu Creatorul”.
“Noi creștinii, care avem virtutea cumpătării ca una din devizele mântuirii, înțelegem că nu cantitatea și calitatea mâncării este neapărat importantă, ci binecuvântarea pe care o cerem lui Dumnezeu, care știe El cum să ne hrănească, să ne ocrotească și să transforme puținul în mult și răul în bine. “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33).
P.S. Matei cap. 11, vers. 28-30: “Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
