Pericopa Evangheliei, citită în duminica a IV-a după Rusalii, ne prezintă chipul luminos al unui conducător de oști roman care locuia în Capernaum, un mic oraș de lângă Marea Galileei, și care avea o slugă bolnavă. Minunea aceasta s-a săvârșit datorită credinței dregătorului roman, care, cuprins de milă și compasiune, a vegheat lângă patul acestei slugi bolnave, a chemat medici să-l vadă și să-l trateze, dar văzând că boala persistă, a cerut ajutorul Mântuitorului Hristos, care de data aceasta l-a vindecat pe cel suferind de la distanță. Pe acest sutaș roman, Domnul nu l-a întrebat dacă crede în dumnezeirea lui Hristos, căci îi cunoștea credința inimii și rugăciunea rostită cu adâncă smerenie și credință, ba nici nu l-a așteptat să-i spună ce dorește, ci îndată ce sutașul s-a apropiat de El, I-a zis: “Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, cumplit chinuindu-se. Mântuitorul, cu multă blândețe i-a zis: Venind, Îl voi vindeca” (Matei 8,6-7). Acest sutaș, pe lângă credința mare ce o avea, era și foarte smerit și acest lucru reiese din cuvintele: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea!” (Matei 8,8).
Prin rugăciune, noi putem vorbi direct cu Dumnezeu, Părintele nostru ceresc, Care este gata oricând să ne răspundă și să ne ajute. Credința curată unită cu smerenia, amândouă la un loc fac adevărate minuni. Credința pogoară harul asupra aceluia care se roagă și smerenia îi deschide inima.
În Predica de pe munte, Mântuitorul Iisus ne spune: “Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere, ia; cel care caută, află; și celui ce bate i se va deschide. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau de-i va cere pește, el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!” (Matei 7,7-11). Rugăciunea este, așadar, una dintre datoriile fundamentale ale creștinului, prin care noi putem să-I cerem lui Dumnezeu orice, dar să-I cerem cu credință și Domnul nostru Iisus Hristos ne întărește cu cuvintele: “Pe toate câte le veți cere, rugându-vă cu credință, le veți primi” (Matei 21,22). Rugându-ne cu multă credință devenim mai buni, mai înțelegători, mai umani, gândurile noastre se înalță la Dumnezeu, inimile se purifică și ne simțim ca frații și între noi se așează o pace binefăcătoare. Dacă omul se roagă, înseamnă că-și face timp pentru Dumnezeu și Îi face loc în inima și în casa sa, recunoscând în El suprema valoare, singurul care în această lume învolburată poate să rezolve problemele noastre.
Creștinul fără o viață reală de rugăciune, este lipsit de putere, de protecție, de consilierea pe care o oferă Duhul Sfânt, de lumina lui Iisus, de înțelepciunea care vine de la Domnul și este o țintă ușoară pentru atacurile diavolului. Prin rugăciune comunicăm cu Dumnezeu, accesăm puterea Lui și inima ni se umple cu bucuria și pacea Sa, care depășește puterea umană de înțelegere, întărindu-ne în Domnul și în puterea tăriei Lui, așa precum ne sfătuiește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni 6,10. Rugăciunea făcută bine săvârșește minuni, și este o minune ce o putem săvârși zilnic, plecând genunchii, împreunând mâinile și înălțând privirea și cugetul spre Domnul.
Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă într-una din epistolele sale să ne rugăm neîncetat, ceea ce pare un lucru imposibil la prima vedere. Dar acest îndemn atât de greu de realizat apare alături de alte două mari îndemnuri, care și ele par foarte greu sau chiar imposibil de realizat: să ne bucurăm pururea și să dăm mulțumire pentru toate. Aceste îndemnuri nu sunt însă imposibil de pus în practică. Sfântul Apostol Pavel când spune acestea se adresează unor oameni duhovnicești. Un om duhovnicesc se roagă mereu, se bucură mereu și este mulțumit în permanență de viața sa. Întrebarea care se naște este: Cum să te rogi neîncetat? Cum să fii nu doar un om care participă în fiecare duminică sau mai des la Sfânta Liturghie, la Slujba Euharistică, ci, potrivit îndemnului paulin citat mai sus, să fii un “om euharistic”? Nu doar un om care sfințește timpul, rugându-se la principalele “ceasuri” ale zilei, ci un “om liturgic”, capabil să sfințească fiecare moment. Un răspuns ar fi să faci totul având sentimentul prezenței lui Dumnezeu, fiind cu recunoștință față de El și cu dragoste și grijă față de aproapele.
Sfântul Macarie cel Mare zice: “În orice gând sau faptă prin care sufletul aduce închinare lui Dumnezeu, el se află cu Dumnezeu”.
Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: “Rugăciunea neîncetată este să-ți silești sufletul către Dumnezeu, cu multă evlavie și cu multă dragoste…, să te încredințezi lui Dumnezeu în toate faptele și în tot ce ți se întâmplă”.
În Sfânta Scriptură avem exemple când oamenii au cerut ajutorul de la Mântuitorul Hristos și El le-a răspuns: cei 10 leproși, tâlharul de pe cruce (pocăit), cerșetorul orb care I-a strigat: “Fiul lui David, miluește-mă!”, Iair, care a cerut ajutor pentru fiica bolnavă etc. În toate aceste împrejurări, oamenii au cerut ajutor de la Dumnezeu și, totodată, Dumnezeu a răspuns la rugămintea lor. El nu S-a schimbat și încă aude rugăciunile și rugămințile noastre, pentru că ne iubește și ne poartă de grijă, fiecăruia personal. Un Părinte Sfânt zicea în pateric că “rugăciunea este cheia visteriei darurilor dumnezeiești”, ceea ce înseamnă că prin ea deschidem “ușa milostivirii” lui Dumnezeu și primim toate cele ce sunt necesare pentru sufletul și trupul nostru.
Să cerem și noi de la Bunul Dumnezeu, să ne dea și nouă credința sutașului roman din Evanghelia de astăzi, credința și smerenia lui, ca și dragostea lui pentru sluga bolnavă, sunt virtuți care lipsesc multor creștini în zilele noastre. Să ne rugăm pentru cei săraci, pentru orfani, pentru toți oamenii și pentru credința și dragostea noastră Dumnezeu îi va milui. Dumnezeul dragostei, al milostivirii și al iubirii de oameni va primi cu siguranță rugăciunea și credința noastră și va intra în casele și în inimile noastre va întări credința și pacea în lume, va vindeca și va alina suferințele noastre sufletești și trupești, va binecuvânta pământul cu ploaie și ne va ierta și nouă păcatele, mântuind în dar sufletele noastre.
Amin
Foto: crestinortodox.ro
Pr. VIOREL STOICA Parohia Ceuașu de Câmpie Protopopiatul Târgu Mureș
