* “Eu sunt foarte credincios. Trebuie să crezi în Dumnezeu, dar trebuie să ai și talent, că dacă nu știi să operezi, nu te ajută.
În creier se intră de mână cu Dumnezeu. Noi, neuro-chirurgii, lucrăm mână în mână cu Dumnezeu. De mic am fost credincios. Nu m-am simțit niciodată abandonat de Dumnezeu. Trei sferturi din viață am petrecut-o făcând operații pe creier. Credința mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să-i operez. Posturile creștinești au o foarte mare importanță. Credința nu este un cuvânt aruncat așa, de oricine. E adevărat că poți să te rogi și pe stradă, că Dumnezeu ascultă ruga, dar în Sf. Biserică ai posibilitatea să te întâlnești cu Dumnezeu, să socializezi cu El în chip sufletesc”.
Leon Dănăilă (1933-), medic specialist neuro-chirurg de talie mondială la Spitalul “Marinescu” din București, profesor universitar, parlamentar român din partea partidului liberal.
***
* “Golește-mă, Doamne, ca un fluier, prin care să circule Duhul Tău cel Sfânt”. “În coliba întunecată/ Din carne și os lucrată/ A intrat Hrisos deodată./ Coliba cum l-a primit/ S-a făcut cer strălucit/ Pe bolta de mărgărint.// Iar în ea Soare și Stele/ Cu arhangheli printre ele,/ În mijloc cu tron luminos,/ Și pe el, Domnul Hristos,/ Care mult se bucura, Duhul Sfânt s-alătura/ Și acolo rămânea/ Și acum și pururi”.
Vasile Voiculescu (1884-1963), scriitor, poet, prozator, dramaturg, medic român, membru titular al Academiei de Științe din România. Începuturile poetice au stat sub influența poeziei lui V. Alecsandri, Alex. Vlahuță, George Coșbuc. A fost timp de patru ani deținut politic (lotul Rugului Aprins împreună cu Dumitru Stăniloaie, Sofian Boghiu, Sandu Tudor ș.a.) în închisorile comuniste, unde s-a îmbolnăvit de cancer, murind acasă, la București, în anul 1963.
***
* “Un zidar se coborî într-o fântână adâncă spre a repara ceva la fund. Când a ieșit afară se uită în sus spre cer și exclamă: Ah, cu mult mai frumos am văzut cerul din adâncimea fântânei. Era limpede și albastru și era presărat cu stele lucitoare. Acum însă nu le mai văd”.
Așa și noi, creștinii, trebuie să vedem suferințele pe care le avem în viața noastră: ziditoare și de la Dumnezeu ca din adâncimea suferințelor, durerilor, neputințelor să vedem mâna lui Dumnezeu, ca ajutor spre purificarea vieții noastre sufletești, în drumul întâlnirii cu Hristos, la judecata viitoare.
P.S. Psalmul 33, vers. 11-13: “Veniți, fiilor, ascultați-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăța pe voi; cine este omul cel ce voiește viața, care iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută PACEA și o urmează pe ea”.
Cu dragoste creștinească,
PĂRINTELE ILIE
