În România au fost identificate circa 32 specii de rozătoare, caracterizate printr-o mare capacitate de înmulțire. Majoritatea speciilor dau câte 2-6 generații/an, iar unele, cum ar fi șoarecele de casă, până la 8-9 generații (au câte 6-12 pui/fătare, care ajung, în aproximativ 2 luni, la maturitate sexuală). Specialiștii în biologia animalelor au constatat că, datorită acestei prolificități, o pereche de rozătoare poate avea într-un an în jur de 1.000 descendenți. Specialiștii americani au apreciat că, în condiții optime, 5 perechi de șoareci pot produce într-un an 6 miliarde descendenți, capabili să distrugă, în 24 ore, recolta de pe 30 de mii de hectare. Pe Glob trăiesc mai mult de 570 specii de șobolani, ale căror populații produc pagube uriașe prin consumul și deprecierea alimentelor, a furajelor, dar și prin difuzarea unor agenți patogeni la animale și om, fiind vectori în peste 80 de boli infecțioase și parazitare. Având în vedere că, în această perioadă, rozătoarele se retrag pentru iernare în gospodăriile populației, în ferme de animale și în depozite, în unități de industria alimentară, se impun măsuri de combatere a rozătoarelor, care pot produce pagube mari în gospodăriile populației, în agricultură și în alte ramuri ale economiei. Fiind un real pericol de îmbolnăvire și transmitere a unor boli grave, mai ales în mediul rural, unde produc pagube imense (prin consumul de cereale, furaje, alimente) și distrugeri, sunt un real pericol pentru populație și datorită prolificității crescute, dar și maturității sexuale timpurii (1,2-3 luni, cu o perioadă de gestație scurtă, 16-21zile, 2-8 fătări/an, cu un număr de 4-12 pui). Rozătoarele nu pot trăi mai mult de 24-30 ore fără apă. Șobolanii își atacă puii, iar masculii își atacă uneori femela. De obicei se stabilesc în locul unde găsesc o sursă de apă, o sursă de hrană și unde pot fi feriți de atacul dușmanilor lor naturali. Unele rozătoare sunt vegetariene, altele omnivore, majoritatea trăiesc în galerii. Sunt, în general, animale cu activitate nocturnă sau crepusculară, ducând o viață solitară sau în familii. În anumite situații, efectuează deplasări în masă, dintr-un loc în altul, uneori la distanțe foarte mari, cunoscute sub numele de migrații sau invazii, când condițiile de viață au devenit nefavorabile. Toate aceste aspecte impun măsuri de combatere, mai ales primăvara și toamna.
Specii din zona noastră
Dintre speciile frecvent întâlnite în zona noastră, amintim Șobolanul cenușiu, numit popular guzgan, cloțan, fiind una dintre cele mai răspândite specii de pe Glob. Trăiește în locuințe și dependințele acestora, în adăposturile animalelor și păsărilor domestice, pe terenurile din jurul lor, depozite de cereale, de alimente, abatoare, magazii, mori, canale, săpând galerii superficiale, de 20 centimetri adâncime. Trăiesc în colonii mari și se recunosc între ei după miros. Fiind o specie higrofilă, trăiește în terenurile mai umede și este prolific, se înmulțește mai ales primăvara și vara, are 3-6 generații/an. Perioada de gestație este de 22 de zile, iar puii, la vârsta de 3-4 luni, încep să se reproducă, în medie cu 10-15 pui la o fătare. Trăiește 3-4 ani. Este agresiv, atacând animale mici, șoareci, pui de pasăre, pești, moluște. Șobolanii se împart în două categorii: șobolani care trăiesc în construcții sau în imediata apropiere a acestora și șobolani care trăiesc departe de orice construcție, pe malul apelor, în gropi cu gunoaie, stoguri de paie sau coceni. Șobolanii sunt activi mai ales noaptea, ziua fiind vizibili foarte rar. Părăsește locul de trai în caz de pericol (boală, otrăvire sau apariția unui dușman natural).
Altă specie întâlnită frecvent în zona noastră este șoarecele de casă, care poate trăi de la șes până la altitudine de 2.000 de metri. Dacă are hrană suficientă și adăpost, dă 8-10 generații/an, cu câte 6-10 pui la o fătare. Produce daune însemnate, consumă și strică alimente, roade ambalaje, distruge și murdărește produsele depozitate, de preferință grânele. Șobolanul de apă este o specie foarte periculoasă pentru grădini, livezi și pepiniere. Pagubele economice produse prin consumul individual sunt, în medie, de 10 kg/an din hrana destinată oamenilor. Șobolanul de casă consumă circa 37 kg produse agroalimentare/an. Cercetătorii științifici au stabilit că descendenții unei singure perechi de șobolani pot devora într-un an 60 mii kg. alimente și furaje și vor produce pierderi materiale de 10 ori mai mari prin roaderea și distrugerea, nu numai a diverselor produse agroalimentare, ci și a unor produse neconsumabile, extrem de variate, obiecte, mobilier, instalații de tot felul. S-a stabilit că, pe Glob, pot distruge 10% din produsele agroalimentare destinate omului. De asemenea, s-a stabilit, prin calcule, că într-un singur an, în condiții normale de viață, din 5 perechi de șoareci, rezultă circa 6 miliarde de descendenți, capabili să distrugă 300 mii hectare cu grâu în 24 ore. Amintim și faptul că șobolanii și șoarecii sunt rezervoare de infecții și vectori, deoarece poartă și transmit peste 80 de boli la om și animale domestice și sălbatice, răspândind Trichineloza, Leptospiroza, Gastroenterita virotică, Pesta porcină, Tifos, Ciumă, Meningită virotică, Hepatită infecțioasă, Toxiinfecții alimentare... Contribuie, prin mobilitatea și numărul mare, la diseminarea infecțiilor, deplasarea și lărgirea focarelor naturale de boală.
Combaterea dăunătorilor
Combaterea se face prin măsuri profilactice, apoi prin măsuri de distrugere directă prin mijloace biologice, mijloace mecanice și mijloace chimice. Mă opresc mai mult la mijloacele de combatere chimice, cel mai larg folosite, prin substanțe chimice cu acțiune lentă sau rapidă, asupra șoarecilor sau șobolanilor. Frecvent sunt folosite momeli toxice, amestecuri dintr-un suport alimentar toxic și atractiv, care reușesc să atragă rozătoarele, să le determine a le consuma, în scopul intoxicării lor mortale. Pentru a le atrage atenția se pot folosi atractive aromate: usturoi, anason, zahăr vanilat, cuișoară, scorțișoară, cacao, esență de rom, vanilie, portocală, lămâie. La șoareci se poate adăuga piper, ardei iute pisat. Momelile toxice se așează în grămezi neregulate de 30-50 grame, în locurile circulate de rozătoare, ferite de circulația oamenilor și animalelor, în locurile mai întunecoase, în lungul zidurilor, în colțuri. Nu se vor aplica în galerii, pentru că rozătoarele nu le consumă și le scot afară. Raticidele, substanțele chimice se pot procura de la magazinele de specialitate, unde se comercializează și pesticide.
Deratizarea
O lucrare extrem de importantă în această perioadă o reprezintă deratizarea locuințelor și a curților populației de către echipe specializate. Foarte importantă este și deratizarea localităților prin acțiuni de igienizare organizate de Primării. S-a constatat că o deratizare generală trebuie să aibă loc în minimum două etape: primăvara, lunile aprilie - mai, și toamna, lunile septembrie-octombrie. Deratizarea, pentru a fi eficientă, trebuie să fie făcută la toate gospodăriile, cu respectarea regulilor de protecția muncii și evitarea accidentelor la populație. O acțiune de deratizare trebuie să fie urmată de un control riguros asupra eficacității acțiunii executate. Este recomandat ca deparazitarea, păstrarea, manipularea și transportul substanțelor toxice să se facă de către persoane instruite în acest scop, pentru prevenirea unor accidente.
ing. VASILE BOTA
(Sursa: ,,Rozătoarele și combaterea lor în gospodăriile populației, fermele de animale și alte sectoare”, Autori - dr. Barbu Țepordei și ing. Maria Marina)
