În ziua de 16 noiembrie 1878, s-a constituit, la Sibiu, Reuniunea Română de Muzică, sub conducerea cărturarului astrist Zaharia Boiu.
Născut la 1 martie 1834 în Sighișoara, poetul și publicistul român, preot profesor, membru corespondent al Academiei Române din 1890, a fost una dintre figurile cele mai luminoase ale sfârșitului de veac 19 transilvan, aflat sub ocupație imperială.
Zaharia Boiu a urmat cursurile Gimnaziului Evanghelic Luteran din Sighișoara, fiind primul absolvent român, în 1854, al Liceului German din orașul de pe Târnava Mare. Din același an, îl aflăm învățător în Săcele-Brașov, apoi profesor suplinitor la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (1857- 1859). Cu sprijinul Mitropolitului Andrei Șaguna, Zaharia Boiu își continuă studiile la Universitatea din Leipzig, între anii 1859-1861, iar după finalizarea acestora va fi profesor definitiv în ambele secțiuni ale Institutului Teologic sibian, unde funcționează până în 1870.
Patriot dăruit, Zaharia Boiu a fost cel care, în 1861, înființează prima școală românească din Sighișoara, predând împreună cu învățătorii Ioan Țiței și Nicoale Damian. Va fi apoi catehet la Liceul de stat din Sibiu (1865 - 1875), preot-paroh în Sibiu-Cetate (1863-1895), iar mai târziu, “asesor consistorial” (consilier eparhial) al Arhiepiscopiei Sibiului (1870-1902) și membru în Congresul Național Bisericesc al Mitropoliei Ardealului.
“Această perioadă, 1861-1870, se poate caracteriza pentru profesorul Zaharia Boiu printr-o prodigioasă activitate pe plan școlar. El publică mai multe manuale școlare: «Abecedar pentru școalele poporale române», Sibiu, 1862 (ajuns până la a cincisprezecea ediție), acesta contribuind foarte mult la luminarea sufletului a zeci de mii de români; «Manuducere la întrebuințarea Abecedarului», Sibiu, 1862, aici oferea învățătorilor - pentru prima dată - un «Îndreptar de predare bazat pe o concepție pedagogică progresistă». Acestea două au fost mult apreciate, fiind folosite și de frații de dincolo de Carpați, «Manuducerea» a fost folosită și de Ion Creangă. A mai publicat în mai multe ediții: Carte de citire, partea I, 1835; Carte de citire, partea a II-a, 1867; Elemente de istorie (1868); Elemente de geografie (1868); Elemente de istoria naturei și fizică (1868); Catehismul mic al Bisericii Ortodoxe Orientale pentru uzul școalelor elementare române.” În 1862, Zaharia Boiu publică, la Sibiu, volumul de poezii “Sunete și răsunete. Cercări poetice”. Puternic marcat de moartea mitropolitului Andrei Șaguna, compune imnul “Românime mult cercată”, care se cântă și acum, la parastasul marelui mitropolit, în fiecare an.
Zaharia Boiu s-a dovedit și un bun traducător. Din limba germană traduce “Nathan înțeleptul”, de Lessing, iar din limba română traduce în germană două din operele lui Andrei Șaguna: “Istoria bisericească” (Tomul II, 1862) și “Compendiu de drept canonic” (1868). Din limba latină traduce “Confesiunile” Fericitului Augustin.
Va desfășura o susținută și eficientă activitate ca membru în Comitetul Central al ASTREI sibiene, iar între anii 1892 și 1896 va funcționa ca secretar I și, ulterior, redactor-șef al revistei acesteia, ,,Transilvania”.
La 13 septembrie 1877, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Un an mai târziu, la 16 noiembrie 1878, la Sibiu, la inițiativa și sub conducerea sa, se înființează Reuniunea Română de Muzică.
Edificator este faptul că, în 1892, traduce Memorandum-ul adresat împăratului Franz Josef al Austriei, fiul său, Olimpiu, transportând clandestin, la Viena, documentul.
Cum spuneam, a publicat manuale didactice pentru învățământul “poporal” românesc, poezii patriotice sau ocazionale - mult apreciate în Transilvania - unele sub pseudonimul Eugen Sylvan -, volume de predici, studii de pedagogie, dizertații la adunările generale ale ASTREI, cuvântări, schițe biografice, dări de seamă, în “Telegraful Român”, “Transilvania”, “Aurora Română” și alte periodice.
Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Sibiu, în casa de pe strada Mitropoliei, nr.19. Decedat la 6 noiembrie 1903, Zaharia Boiu a fost înmormântat în Cimitirul Bisericii din Groapă din Sibiu, mormântul său fiind înscris, din 2015, în Lista monumentelor istorice.
“Dincolo de recunoașterea sa ca propovăduitor - premiat și de Academie -, Zaharia Boiu se impunea în epocă și drept un bun organizator de școală și alcătuitor de manuale. Multe dintre ele erau simple compilații, vor spune experții. Da. Dar spre deosebire de pedagogia de astăzi, care mereu are senzația că inventează ceva doar pentru că nu și-a parcurs sistemic propria istorie ca știință, pedagogia lui Boiu relevă un spirit cercetător, la zi cu toate descoperirile vremii în domeniul pedagogiei și didacticii, și un foarte bun cunoscător al psihologiei școlarului și dascălului român. Cărora le adresează materialele sale. ( ). Era un deziderat al Sfântului Andrei Șaguna, dar el se «activase» cu mult înainte, încă din vremea în care Dimitrie Eustatievici trecea de la școala cea din Șcheii Brașovului la Sibiu.
Efortul cristalizării unei astfel de pedagogii va trece și prin Gheorghe Lazăr, dar și prin corifeii pregătirii preoților și pedagogilor pentru școlile românești, acceptate relativ târziu, și după eforturi diplomatice reprezentative la masa bogaților din Imperiu. Pentru că pedagogia propusă dintâi poporului venea în consensul articulării ei pe nevoia de emancipare culturală și națională. Nu pentru a fi serviți la «export» erau pregătiți tinerii, ci pentru ca, reîntorși acasă, după studii serioase, să ajute creșterii calității vieții poporului căruia-i aparțineau. Astfel se întâmplă cu bursierii lui Andrei Șaguna - trimiși la Budapesta, Viena ori Leipzig, astfel se întâmplă cu bucovinenii școliți la Cernăuți și apoi la Viena (doi sunt celebrii Ciprian Porumbescu și Mihai Eminescu) ori cu bănățenii care vor asimila perfect sistemul de legi din Imperiu, ajutând hotărâtor la demontarea lui la Momentul 1918 (Vasile Goldiș, care studiază o copilărie și o tinerețe întreagă numai în limba maghiară, devenind un apologet veridic al drepturilor românilor tocmai prin cunoașterea legității Dualismului). În timp, alți profesori de marcă vor studia la München, Praga ori Paris. Dar nici unuia nu i-a trecut prin cap să subordoneze educația altui ideal decât cel național, al scoaterii din anonimat a intelectualității de limbă română, al propășirii prin cultură și limbă spre libertate.”
(Surse: doxologia.ro - “Zaharia Boiu. Publicistul cultural: antologie de articole”, Ed. Armanis, 2021; Florin Bengean, “Preotul profesor Zaharia Boiu - 185 de ani de la nașterea sa”, 2019)
Mariana Cristescu
