* “Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am terminat trilogia “Orbitor”. Ultimele pagini le-am scris plângând în hohote. Nu mai vedeam literele de lacrimi. Nu-mi vine să cred că am fost în stare să termin cartea asta imposibilă și imensă, care-o să rămână justificarea mea pe pământ. Trăim într-o imensă operă de artă, într-un imens roman, opera de artă, producția CREATORULUI. Ce înseamnă viața noastră? Dar moartea? Viața noastră poate fi un test pentru adevărata viață, pentru viața viitoare... și, în felul de cum ne comportăm în acest test, în care nu știm ce avem de făcut, nu știm care sunt sarcinile care ni se dau, dar trebuie să le îndeplinim până la urmă. În funcție de asta, pătrundem printr-o poartă sau alta în viața viitoare. Faptul că nu știm de ce suntem aici, ne chinuiește, și totuși avem niște ghiduri - BIBLIA, poate fi unul dintre aceste ghiduri, asemenea unui impuls care a stat la baza tuturor religiilor, tuturor artelor, tuturor credințelor, tuturor valențelor metafizice ale minții noastre. Totul se construiește pe suferință. Pe această suferință «a nu ști cine ești», de fapt”.
Mircea Cărtărescu (1956-), poet, prozator, eseist, critic literar, jurnalist. Este unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români în perioada post-comunistă, publicând peste 30 de volume traduse în 25 de limbi.
***
* “Țara mea... verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede și senin e cerul tău. Munții se înalță trufași în văzduh; râurile, ca brâiele pestrițe, ocolesc câmpurile, nopțile tale încântă auzul, ziua farmecă văzul... Țara mea, care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ? Care se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Alecu Russo (1819-1859), poet, prozator, eseist, memorialist, critic literar, scriitor român, ideolog al generației de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim.
***
3. “În țările Răsăritului circulă o legendă cu mult tâlc duhovnicesc. Despre Pilat din Pont, acela care l-a judecat pe Hristos Domnul nostru, spune istoria, a fost demis din slujbă în urma unor plângeri repetate ale iudeilor. Legenda spune că la prima chemare în fața judecății de la Roma, el ar fi îmbrăcat «cămașa lui Hristos», aceea pentru care soldații romani au tras sorți, zicând în sine: omul acesta a fost sfânt și poate îmi va purta noroc. S-a întâmplat ca să fie achitat. Chemat a doua oară, iarăși a îmbrăcat cămașa lui Hristos, și iarăși a scăpat. Când a fost chemat a treia oară, Pilat a spus: «La ce să mai îmbrac această cămașă? Voi scăpa și fără ea». Dar, de data asta, a fost judecat, și încă foarte aspru, încât nu i s-a mai dat voie să se întoarcă în Palestina, ci a fost trimis direct în surghiun”.
Și noi, oamenii, suntem chemați la o judecată pentru păcatele și fărădelegile noastre. Iar la judecata acestui “Tribunal Ceresc” putem scăpa numai îmbrăcați în haina cea nouă, pe care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a lăsat-o și ne-a spălat-o cu “scump Sângele Său”. Să luăm aminte!
P.S. Matei cap. 24, vers. 42-44: “Privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul Omului”.
Cu dragoste creștinească,
părintele Ilie
