Da! Acum nu mai mergem la Templu, ci la “Templul Mall” - “hipermarket”, “supermarket” și alte multe, pe unde putem să ne “delectăm” cu țoale, papuci, de-ale gurii (din teribile produse preparate din aluaturi congelate), să vedem un film “super” etc.
Este DECEMBRIE! Fugim după cadouri, ne facem planuri de sărbători și, în treacăt, când avem câte un mic necaz, spunem: “Doamne, ajută-mă…”.
Așa o fi? Este o lună încărcată de evenimente: Ziua Națională - pentru care mulți din familiile fiecăruia s-au sacrificat, apoi amintirea tenebroșilor ani de ocupație, comunismul - când îl serbam pe Moș Gerilă, la 30 decembrie, confecționam beteala pentru pom, bomboanele etc., iar de colinde… nici vorbă.
..Totul s-a schimbat. Câți au mers cu un pachețel pe la vreun vecin mai modest, sau la un copil care nu prea are ce să pună pe masă? Cei care răspund la întrebările reporterului se grăbesc să spună că în decembrie trebuie să fim mai buni, mai toleranți…
Până și satele sunt împodobite. Oare, în această perioadă, n-ar fi și puțin răgaz pentru meditație, pentru a merge câteva minute într-un lăcaș de cult, să spunem o rugăciune, să aprindem o lumânare pentru cei care nu mai sunt și, măcar într-o zi de miercuri sau de vineri, să postim?
Întrebând pe mulți, de diferite vârste, răspunsul a fost: “Nu am timp”, “Nu m-am gândit” și câte și mai câte expresii pe care nu-mi permit să le reproduc.
Crăciunul nu semnifică doar sarmale și distracție, ci, mai degrabă, o trecere în revistă a ceea ce am făcut în anul care stă să plece.
Am fost buni măcar o dată, ne-am împăcat cu cei cu care eram sfădiți?
… Întrebări la care putem găsi răspuns doar dacă ne răpim o fărâmă de timp pentru a intra în Templul adevărat, nu în… templul Mall.
Octavian Pleșa, teolog
