“Când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă.” Arsenie Boca
Ziua internațională a ceaiului a fost marcată pentru prima dată în 2005, în India, ca urmare a discuțiilor între mari producători de ceai, ce au avut loc la World Social Forum 2004, de la Mumbai, potrivit site-ului anydayguide. Dacă la început, festivitățile dedicate zilei ceaiului s-au desfășurat în țările mari producătoare de ceai, precum Sri Lanka, Nepal și India, acestea au câștigat rapid popularitate și de-a lungul anilor, celebrarea acestei zile a devenit un fenomen internațional. Inițial sărbătorită pe 9 decembrie, a fost apoi mutată pe 15 decembrie, potrivit site-ului journee mondiale.
Între motivațiile creării Zilei internaționale a ceaiului s-a aflat și sensibilizarea cu privire la problemele legate de producția de ceai și modul în care cultivatorii mici ai plantațiilor de ceai și consumatorii sunt afectați de comerțul mondial cu ceai, realizat de marii producători.
Fără lichide, omul nu poate supraviețui mai mult de câteva zile. Apa a fost întotdeauna un catalizator în dezvoltarea omenirii, lipsa de apă a împiedicat în mod sistematic progresul. Astfel, în istoria omenirii, băuturile au marcat istoria politică și culturală a omenirii. Precum cafeaua, cola, berea, vinul sau romul, ceaiul și-a adus aportul său în schimbarea lumii. Astăzi, ceaiul este băutura cea mai consumată în lume, imediat după apă, după cum menționează site-ul alveus.ro.
Ceaiul este o băutură străveche, consumată de mii de ani, proprietățile sale terapeutice fiind descoperite în secolul al IV-lea î.H., când acesta făcea parte din consumul zilnic al locuitorilor din Birmania și Thailanda.
Produs de origine vegetală, ceaiul se obține din mugurii, florile și frunzele tinere ale arborelui de ceai, Camellia sinensis, cu toate varietățile sale, care au fost supuse răsucirii, fermentării și uscării. Datorită calităților sale stimulatoare, ceaiul a fost adus în Japonia în anul 800, de către un călugăr budist, și mult mai târziu, în 1610, o corabie olandeză a adus pentru prima oară ceaiul în Europa, dar costurile de livrare și profiturile agenților intermediari erau atât de ridicate, încât ceaiul a devenit “băutura oamenilor bogați”.
În 1890, Sir Thomas Lipton i-a scăzut prețul, prin înlăturarea intermediarilor și a făcut din ceai o băutură accesibilă tuturor categoriilor sociale.
Germanii susțin că adăugarea de lapte în ceai poate distruge calitatea acestuia de a ne proteja împotriva bolilor cardiovasculare.
Legenda spune că primul ceai s-a preparat din întâmplare pe vremea împăratului chinez Shen Nung (2737-2697 î.Hr.). Acesta obișnuia să bea apă fiartă, de teama îmbolnăvirii, și permanent, în bucătărie, fierbea un vas cu apă. Într-o zi, o adiere de vânt a aruncat frunze și crenguțe, de pe lemnele așezate sub fereastra bucătăriei, direct în vasul cu apă fiartă, schimbându-i culoarea. În același timp, o aromă puternică a umplut bucătăria. Licoarea astfel obținută a fost apreciată de împărat, bineînțeles după ce a trecut “testul” bucătarilor.
Filosofii chinezi afirmau că ceaiul e mai bun decât vinul, deoarece fortifică și înviorează, nu provoacă amețeală și e mai bun decât apa, fiindcă nu este vector de boli infecțioase. Inițial, ceaiul era întrebuințat de diriguitori și fețele bisericești ca băutură tămăduitoare, care înlătura oboseala, revigora organismul, dar și ca parte componentă a alifiilor în tratarea, spre exemplu, a reumatismului.
Americanii au adus două mari contribuții modului de a savura un ceai. Prima a avut loc în 1904, când Richard Blechynden, proprietar al unei plantații de ceai, participant la primul Târg Internațional al Americii de la St. Louis, a dorit să le ofere vizitatorilor un ceai fierbinte. Însă, datorită căldurii, nimeni nu era interesat. Pentru a-și salva investiția, a mai făcut o încercare de a capta “atenția” publicului, aruncând în ceaiul preparat și servit vizitatorilor câte un cub de gheață. Așa a fost inventat “Ice Tea”-ul, care în scurt timp a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri.
Patru ani mai târziu, în 1908, Thomas Sullivan, din New York, a dezvoltat conceptul de pliculeț de ceai (tea bag). Fiind un comerciant de ceai, el ambala cu mare grijă mostrele de ceai pe care le trimitea beneficiarilor. A realizat oportunitatea afacerii când a văzut că restaurantele prepară ceaiul cu tot cu ambalaj, pentru a nu împrăștia frunzele de ceai prin bucătărie.
Ceaiul este a doua cea mai consumată băutură din un dar al pământului la care avem cu toții acces; trebuie doar să întindem mâna!
Se estimează că zilnic, în lume se beau mai mult de trei miliarde de cești de ceai.
Sărbătorind această zi, puteți să vă susțineți sănătatea cu câte 2-3 căni de ceai, fără zahăr și fără calorii. Dar și să vă alăturați mișcării celor care se preocupă de o viață sănătoasă și să vă bucurați de savoarea lui.
Pentru a sărbători această zi, nu vă propun să vorbim despre ceaiuri exotice sau ritualuri complicate, ci despre ceaiul nostru de plante autohtone, băut de plăcere.
Informații utile
* Florile se recoltează la începutul perioadei de înflorire; frunzele înainte și după perioada de înflorire; iar fructele în perioada coacerii.
* Plantele de ceai nu se păstrează de pe un an pe altul, oxidează în contact cu aerul și își diminuează proprietățile.
* În scop terapeutic nu trebuie folosit același tip de ceai pe durate mari, ci să respectăm strict durata recomandată atunci când facem o cură bine stabilită. Când bem ceai de plăcere este bine să alternăm plantele cu pauze de 10-15 de zile în folosirea unui tip de plantă. Dacă se consumă prea mult timp un fel de ceai, există riscul apariției unor efecte secundare.
* Ceaiul se prepară în cantități mici, pentru că proaspăt, calitățile lui sunt mai puternice. În timp, ceaiul se degradează, își schimbă culoarea și gustul. Nu se reîncălzește, se ține în termos dacă nu avem condiții de a prepara o nouă doză.
* O altă modalitate de a extrage vitaminele, mineralele și celelalte componente active din plantă este să lași plantele proaspete în apă peste noapte, iar în următoarea zi să bei conținutul nefiert.
* Ceaiul este un produs natural cu aromă, culoare și savoare unice, să învățăm să ne bucurăm de ele. Adaosul de zahăr sau miere îi poate îmbunătăți gustul, dar poate schimba compoziția chimică a acestuia și, implicit, efectele.
Beneficii și efecte negative
* Primul beneficiul al ceaiului este că realizăm o bună hidratare a corpului. Dar există și elementul social - ceaiul este ceva pe care îl puteți împărtăși cu prietenii. Iar când bei ceai din plante, beneficiezi în același timp și de aromaterapie. De aceea ceaiul din plante trebuie să fie ținut într-un vas acoperit pentru a reține uleiurile esențiale benefice. În caz contrar, camera ta miroase frumos, dar nu se păstrează proprietățile medicinale ale plantelor.
* Ceaiul nu are numai virtuți. În intestinul subțire, taninul se asociază cu fierul și contracarează asimilarea sa. Pentru a limita acest dezavantaj: nu beți ceai în timpul meselor și adăugați o doză de zeamă de lămâie pentru a contracara acțiunea taninurilor.
Prepararea corectă a infuziei
Se pun plantele în cană (o linguriță cu vârf la o cană). Apa se fierbe până la punctul de clocotire (mai exact 80 de grade) și nu mai mult, se lasă să se liniștească și apoi se toarnă peste plante. Timpul de infuzare este de câteva minute, depinzând de planta folosită, dar nu mai mult de 15 minute. Ceaiul trebuie să fie deschis la culoare, limpede și plăcut la vedere. Apoi se strecoară. Nu lăsăm plantele mai mult, pentru că ceaiul devine amar.
Compresele
O procedură de folosire a plantelor de care de multe ori uităm este cea sub formă de comprese. Dacă plantele sunt proaspete, tulpinile și frunzele se zbrobesc cu sucitorul. Dacă plantele sunt uscate se pun într-o sită deasupra unei oale cu apă fiartă până se înmoaie suficient, apoi se întind pe o pânză și se aplică pe zona bolnavă chiar și peste noapte. Foarte des folosite sunt compresele cu coada calului.
Recomandare
Pentru că astăzi este ziua lui, vă propun trei combinații de ceai, prin consumarea cărora să mulțumim mamei natură pentru darul constant pe care ni-l oferă:
Dimineața = Măceșe, frunze de cătină și chimen
La prânz = Iasomie și flori de hibiscus
Seara = Isop, gălbenele și mușețel
Să ne facem din ceai un prieten. Plantele medicinale sunt lume, după apă. De aceea i s-a dedicat sărbătoarea: “Ziua internațională a ceaiului”.
(Surse: https://www.rador.ro/; https://viatabatefilmul.ro/)
