Victorioasă în AL Doilea Război Mondial (1939-1945), Uniunea Sovietică, imperiu comunist creat în 30 decembrie 1922, și-a impus dominația militară, politică, ideologică și economică în toate statele din Europa Centrală și de Est pe care le-a eliberat de sub jugul Germaniei naziste: România, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Germania de Est.
Pentru solidarizarea lor comunistă au fost create o asociație de întrajutorare-CAER, o asociație militară-Tratatul de la Varșovia și o graniță comună cu o poartă betonată-Zidul Berlinului. Democrațiile occidentale au numit întreaga structură Blocul comunist.
Pe la jumătatea anilor '70, blocul comunist de tip sovietic, aflat în perioada sa de prosperitate, a început să dea rateuri economice, cu urmări asupra nivelului de trai al populației.
Atât liderii comuniști, cât și populația aveau soluții pentru ieșirea din criza sistemului comunist. Liderii reformatori blocului comunist au optat, după o prudentă cercetare a posibilelor reacții adverse de la Kremlin, să încheie tratate economice și de altă natură cu state capitaliste, ieșind astfel din păguboasa izolare internațională, să acceseze împrumuturi de dolari americani, oferite de S.U.A., Marea Britanie și Franța, să fisureze planificarea centralizată de tip sovietic, introducând în economie elemente ale economiei capitaliste. Atunci se bănuia, acum se știe sigur că, procedând astfel, liderii comuniști reformatori vizau preluarea puterii pentru interesele lor.
Greșelile guvernanților comuniști, crizele economice și politice, modelele de libertăți și de progres oferite de Occident au condus la prăbușirea, în anul 1989, a regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est. În anii 1990 și 1991 s-a prăbușit și regimul totalitar comunist din Uniunea Sovietică, proces urmat de dispariția imperiului comunist numit Uniunea Sovietică.
Admiterea celor șase state postcomuniste în marea familie a Uniunii Europene și în organizația militară NATO este apreciată de cei trei polonezi ca un prietenos îndemn adresat sutelor de milioane de cetățeni care și-au câștigat libertatea de opțiune în anul 1989 să accelereze aplicarea reformelor democratice de reziliență și dezvoltare.
Cei trei autori polonezi îi avertizează pe europeni, și nu numai pe ei, că în lume se mențin puternice bastioane ale comunismului cu regim politic monopartid, autocrat, interesate să refacă blocul comunist din Europa Centrală și de Est, hotărâte să instaureze o nouă ordine mondială. Dar și că, din risipa și nesăbuința conducerii UE și a SUA s-a instaurat criza energetică, pentru care nici guvernanții, nici populația nu au acum soluții să o rezolve.
Din aceste sumbre perspective, autorii polonezi mizează pe o sinceră și efectivă soluție: consolidarea legăturilor dintre națiunile democratice.
Dintre încercările de ieșire din regimul comunist, de revenire la pacea socială și armonie națională, fac trimitere doar la modelul polonez. Într-un climat pașnic, în februarie 1989, la o Masă Rotundă, au început negocierile între guvernanții comuniști (26 reprezentanți), opoziția anticomunistă (26 reprezentanți), în prezența delegaților Bisericii Catolice și ai altor confesiuni. Rezultatul? Alegeri libere, în urma cărora opoziția a preluat întreaga putere legislativă și executivă, a înfăptuit toate reformele democratice cerute de națiunea poloneză, Partidul (Comunist) Muncitoresc Unit Polonez s-a autodizolvat (la inițiativa secretarului său general), Polonia a aderat la U.E., NATO și Spațiul Schengen.
Pentru cei interesați de cartea celor trei polonezi, prezint telegrafic titlurile capitolelor: Polonia: locul unde a început; Ungaria: schimbări nefinalizate; RDG: eșecul revoluției?; Cehoslovacia: implozia sistemului; România: un decembrie însângerat; Bulgaria: în căutarea unui sfârșit al comunismului.
Sursa: Adam Burakowski, Alexander Gubrynowicz, Pawel Ukielski, “1989 Toamna națiunilor, Editura Polirom, 2013, 414 pagini; Traducerea de Vasile Moga; Prefață de Stejărel Olaru.
Mircea Gheborean
