Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, continuă să ascundă mistere neelucidate. Dincolo de rolul templelor dacice, de ritualurile ieșite din comun ale lui Zamolxe și Deceneu, de miturile asociate cu originea geților, în ruinele cetății șterse de pe fața pământului în urma unui cataclism necunoscut, au fost descoperite o serie de vestigii care uimesc lumea științifică, de la cuiul care nu ruginește la câmpul magnetic din aria cetății.
Sarmizegetusa Regia (cea regească) a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane.
Cercetările arheologice au dus la descoperirea a șapte temple (două circulare, cinci patrulatere) în Sarmizegetusa Regia, pe două mari terase: a X-a, respectiv a XI-a.
Dincolo de vestigiile clasice - de ziduri, temple și urmele locuirii acestei cetăți, publicistul Andrei Vartic (1948 - 2009) a descoperit, în anii 1990, un artefact învăluit în mister - “cuiul dacic care nu ruginește”, pe care l-a descris în mai multe lucrări științifice, publicate în Republica Moldova.
Cuiul dacic vechi de două milenii a fost cercetat la Institutul de Metalurgie de la Bălți, iar experții au descoperit, cu uimire, că acesta nu ruginea, fiind alcătuit din alfa-fier pur de 99,97%.
Până la ora actuală sunt cunoscute în lume numai două exemple de astfel de fier antic: stâlpul de fier de la Delhi și un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat atât în laboratoarele de la NASA, cât și la Universitatea Harvard. Specialiștii spun că procesul modelării unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decât obținerea lui, dată fiind posibilitatea introducerii
în el a unor impurități. Cum de au avut acces dacii la o asemenea tehnologie, cum au reușit să aducă un asemenea procent de puritate a metalului rămâne în continuare un mister și după 2.000 de ani.
Dacii ne-au lăsat mostre de “civilizație” extraordinară, dintre care amintim: betoane perfecte nedistruse de timp, apă și intemperii de peste 2000 de ani; metalurgie mai avansată decât cea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, când romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăți mai mari de 25 kg; modelele matematice de la Grădiștea Muncelului și desigur cele Topografice, prin așezarea “așa-ziselor cetăți” din Munții Șureanului, Cindrelului, Persanilor (Racoș), într-o ordine perfect geometrică de invidiat chiar și azi.
(GadgetReport.ro)
(va urma)
