O lege “halucinantă” - ca să se exprimăm în modul barbar în care e maltratată, mai nou, limba română - i-a luat prin surprindere pe cetățenii care vor să-și încerce norocul jucând la Loto.
Pe scurt: în noiembrie anul trecut, când tot amărășteanul era îngrijorat de creșterea facturilor la gaz și electrică, de scumpirea bucatelor, de bombardeaua atomică a lui Putin, de încălzirea globală și de răcirea relațiilor dintre China și SUA, legiuitorii autohtoni au găsit de cuviință să-i învețe minte pe dependenții de jocuri de noroc. Atâta doar că au încurcat merele cu perele...
Este vorba de Legea 326 din 28 noiembrie 2022, privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, care a intrat în vigoare în acest an și care prevede că “organizatorii de jocuri de noroc (inclusiv Loteria Română) vor identifica persoanele care intră în incinta locațiilor în care se organizează și se exploatează astfel de jocuri și vor ține evidența, în format electronic, a datelor de identificare ale acestora. Bazele de date constituite la nivelul organizatorului se arhivează prin grija acestuia și se păstrează pentru un interval de minimum 5 ani de la constituire”.
În plus legea mai prevede că societățile care exploatează locurile cu jocuri de noroc “întocmesc, în format electronic, bazele de date referitoare la persoanele autoexcluse și indezirabile. Bazele de date constituite la nivelul organizatorului se arhivează prin grija acestuia și se păstrează pentru un interval de minimum 5 ani de la constituire”.
În traducere liberă (cât de cât) înseamnă că, dacă vrei să joci la Loto, trebuie să prezinți operatorului datele din cartea de identitate, inclusiv codul numeric personal (CNP), nu care cumva să fii o persoană “exclusă și indezirabilă”.
Firesc, oamenii au reacționat, atrăgând atenția că sunt tratați ca niște (posibili) infractori, că legea e o mare “găselniță”, un demers “cu iz electoral” și că ei, unii, nu vor mai păși în viața lor pragul unei agenții a Loteriei Române. Mai ales că, legislația europeană - Regulamentul (UE) 2016/679 prevede norme stricte pentru prelucrarea datelor - pe baza consimțământului, care trebuie acordat prin bifarea unei casete on-line sau semnarea unui formular. Or, nici vorbă de așa ceva, pe plaiul mioritic din spațiul carpato-danubiano-pontic. Ni se plângea, deunăzi, un cititor, că, stând dânsul la coadă la un chioșc de țigări unde se vindeau și bilete de loterie, a fost nevoit să-i comunice doamnei de la ghișeu CNP-ul dânsului, în văzul și auzul fumătorilor care bâțâiau de nerăbdare, îngroșând coada de vicioși, cât pe ce să intre în sevraj pe bază de lipsă acută de tiutiun.
Avocații, luați și ei prin surprindere, au încercat să explice cum știu ei mai bine această aberație. Practic spun ei, prin noua lege, agențiile loto sunt asimilate sălilor de jocuri de noroc, pentru care au și fost gândite inițial prevederile restrictive privind identificarea celor care au acces în astfel de locații, și nu există nicio explicație pentru care jucătorii la păcănele sunt puși pe aceeași treaptă cu jucătorii la loto.
Sorin Constantinescu, unul dintre cei mai apreciați experți din industria de gambling, este de părere că, teoretic, această lege s-a promovat pentru a combate dependența de jocuri de noroc, dar că nu va rezolva problema. În plus, noua reglementare încalcă legislația GDPR (Regulamentul General privind Protecția Datelor- n.n.): “Practic, legea nu se poate aplica. Ea a fost concepută să stârpească dependența de jocuri de noroc. Concret, vorbim de cei autoexcluși. Aceste persoane care conștientizează că au o problemă cu jocurile de noroc ar fi trebuit să se ducă să declare acest lucru la o sală de jocuri, care nu le va mai permite accesul. Protejarea celor dependenți nu funcționează pentru că omul se poate duce să joace la o altă sală fără prea mari probleme, pentru că acolo nu figurează ca autoexclus. Ar fi fost necesară o bază de date comună la nivelul tuturor sălilor de jocuri din toată țara ca să funcționeze acest sistem de protecție pentru dependenți, lucru care nu se poate face mai repede de cinci ani. Apoi, mai este o problemă și mai mare. Conform legii, datele de identificare ale celor care intră în sălile de jocuri trebuie stocate timp de cinci ani și nu cel mult nouă luni așa cum prevede legislația GDPR Și asta pentru că au luat termenul exact cum era în legea pentru cazinourile fizice, care s-a dat înaintea legii privind protecția datelor cu caracter personal. Cu această lege au vrut să transmită că statul se preocupă de dependenții de jocuri, dar de fapt nu face nimic”.
Avocatul Adrian Cuculis este și mai tranșant: (...) Opinez că, în primul rând, legea ar putea să aibă un iz neconstituțional, dar pe de altă parte ar putea să încalce standardele europene în materie de date cu caracter personal și să intre în conflict cu legislația europeană”.(sursa - adevarul.ro)
Una peste alta, ca simpli cetățeni ce ne aflăm, propunem adoptarea nu-mai-de-cât, a unei legi care să-i oblige pe români să prezinte CNP-ul la intrarea în crâșmă, la “una mică”, astfel încât autoritățile competente să combată dependența de alcool și să stocheze, timp de cinci ani, în format electronic, glăjile cu beutură. De asemenea, la intrarea în piețe, se impune ca ANAF să instituie obligativitatea prezentării CNP-ului și stocarea datelor de către precupeți (în format electronic), a persoanelor care își permit, pe năcăjala asta, să cumpere urzici și leurdă. Și ceapă cu 7 lei/kg.
Dacă, cumva, sunt persoane “autoexcluse și indezirabile” (potrivit CNP-ului), dependența de leurdă și urzici trebuie stârpită! Iar cei care își permit să dea 7 lei pe un kil de ceapă să dovedească, urgent, că agoniseala lor nu depășește venitul mediu brut pe economie. Cu ștevia, mai analizăm mai vedem...
Totuși, oare, suntem normali la cap?
Ileana Sandu
