* John F. Kennedy a fost informat în dimineața zilei de marți, 16 octombrie 1962, de existența instalațiilor nucleare montate de sovietici pe teritoriul cubanez. Acesta adresându-se poporului le spuse: “Dragii mei cetățeni, fără îndoială demersul pe care îl inițiem este unul dificil și periculos. Nimeni nu poate estima ce turnură va lua sau ce costuri va implica. Multe luni de sacrificiu și de auto-disciplină ne așteaptă, luni în care răbdarea și voința ne vor fi testate, luni în care numeroase amenințări ne vor menține conștienți de pericolele care ne pândesc. Dar cel mai mare pericol ar fi să nu facem nimic. Scopul nostru nu este victoria forței, ci apărarea dreptății _ nu pacea în defavoarea libertății, ci ambele, atât pacea, cât și libertatea, aici, în emisfera noastră și, sperăm, în întreaga lume. Cu voința lui Dumnezeu, acest scop va fi atins”. Și așa a fost.
John Fitzgerald Kennedy (1917-1963), cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. A fost în funcție din anul 1961 până în anul 1963, când a fost asasinat în drum spre o competiție în Dallas. A reușit să asigure realizarea precum Tratatul de Interzicere a Testelor Nucleare și Alianța pentru Progres.
***
* Iubirea de patrie - Iubirea de neam înseamnă a te angaja la greul păstoririi ființei morale, spirituale a unei comunități și într-un fel te poți ști apărând interesele vitale ale umanității, căci frați suntem cu toții pe fața pământului și în cele din urmă, patria noastră este această planetă, această lacrimă transfigurată de dor și suferinți printre stelele universului, al cărui destin fericit îl știm de 2000 de ani legat de Hristos cel întrupat în istorie. Patria este Simbolul Credinței în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, culminând în iubire. Patria este Familia, “Mica Biserică” cum a numit-o Sf. Ioan Gură de Aur, în care se întâlnesc zilnic, în Lumina Credinței și a Dragostei, Tatăl, Maica și Fiul. Patria este un transfer al iubirii de la Tatăl către Maică, iar prin Maică, iubirea ajunge la Fiu. Această iubire dintre părinte și fiu prin maică, această întâlnire comunitară între tată și fiu prin maică, această transparență, comunitate curată și tainică între tată și fiu la sânul maicii se numește patrie.
Ioan Alexandru (1941-2000), (supranumit poet al Logosului Vieții, poetul Mărturisitor), poet, publicist, eseist și om politic român. Membru fondator și vicepreședinte PNȚCD, deputat în parlamentul României în perioada 1990-1996. A fost membru în grupul de prietenie cu Polonia. Patriot și creștin deosebit, căruia se datorează existența “Crucii” din parlamentul României. Este înmormântat la marginea pădurii străbune a Mănăstirii Nicula din jud. Cluj, alături de slujitorii și monahii mănăstirii. Rămâne ca unul dintre cei mai mari “poeți imnici” ai literaturii noastre.
***
“O femeie văduvă trăia numai din folosul ce-l obținea întru sudoarea feței de pe un ogor, pe care îl moștenise de la părinți. Un vecin cu pământul, lacom și hain la inimă, înscenă femeii un proces în tribunal, reuși să câștige și puse mâna pe pământul văduvei. La predarea în posesiune, femeia îl rugă pe uzurpator să-i dea voie să ia un sac de pământ din moștenirea pe care o pierduse. Acela îi permise. După ce sacul fu umplut, femeia îl rugă pe omul acela să-i ajute să-l urce pe umăr. Dar și pentru bărbat, sacul era prea greu de ridicat. Atunci văduva îl privi în ochi și-l întrebă: «Dacă un singur sac de pământ ți se pare greu, cum ți se va părea tot ogorul înaintea judecății lui Dumnezeu?» Cuvintele acelea îi pătrunseră bogatului ca niște săgeți în inimă și el renunță să mai ia femeii văduve pământul”.
P.S. Romani cap. 8, vers. 38-39: “Sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este Iisus Hristos, Domnul nostru.”
Cu dragoste creștină, părintele Ilie
