“Avem nevoie de poeți, de oameni care știu să facă pâine, care iubesc copacii și recunosc glasul vântului..”
Știți ce? Exact asta e problema în zilele noastre: oamenii, pur și simplu, nu mai știu să facă. Nu mai știu ce înseamnă bucuria de a face ceva. Să întocmești un studiu, să răsfoiești o enciclopedie, să faci o simplă adunare? Există calculatoare și tablete pentru asta. Chiar și pentru lucruri mai simple: gătitul unui fel de mâncare autentic, grădinăritul, culesul strugurilor, aprinderea unui foc, tăierea lemnelor. Astăzi sunt mâncăruri pregătite, supermarketuri, mașini care le-au luat bărbaților “truda zilnică”. Dar, era chiar trudă?
Ieri am fost cu un prieten care are o mică fermă si am cules ultimii dovlecei din sezon. Aici, unii dintre voi o să strâmbați din nas. Dar afară era un soare cald, din depărtare se auzea murmurul unui râu. Și, ghiciți ce? În acele momente nu m-am mai gândit la nimic. Nu m-am gândit la politică, la război, la ziare și la știrile lor alarmiste și inutile, nu m-am gândit la grijile legate de muncă și de viitor, la articolele pe care trebuia să le scriu sau la textele pe care trebuia sa le corectez, nu m-am gândit la nimic. Și m-a cuprins o infinită pace.
Da, e adevărat că mașinile te-au scăpat de trudă, dar, dacă nu ești atent, te vor mai scăpa de ceva: de tine însuți. Te vor face inutil, de prisos. Într-o zi va trebui doar să apeși un buton pentru a avea totul servit pe o tavă de argint, dar apăsarea acelui buton te va face să uiți satisfacția de a fi făcut ceva cu mâinile, doar cu mâinile tale, te va face să uiți lemnul scrâșnind în palmele tale, hârtia care se zdrobește sub stiloul tău în timp ce scrii.
Iată ce vă doresc astăzi: să vă întoarceți la treabă! Pictați, scrieți de mână, trebăluiți prin casă, bucurați-vă de plăcerea simplă de a face ceva. (.https://www.facebook.com/profile.php?id) #vita #vivere #filosofia
Traducere de Ileana Sandu
