* “Când am pășit în această carieră, totul era atât de fascinant că parcă nu aveam vreme să visez, pentru că totul era pur și simplu... ca un vis. Dragostea publicului, piesele care au devenit foarte repede șlagăre și ceea ce se întâmpla erau desprinse dintr-o poveste. Mirul și harul cu care am fost uns de către Divinitate m-au însoțit mai mult de jumătate de secol pe scenă. Acești ani au dovedit că am avut și noroc... Noroc să fi avut doi părinți minunați, o familie care m-a răsfățat, răsfăț pe care l-am avut mai târziu și din partea publicului, noroc să întâlnesc oameni remarcabili la momentul potrivit, noroc ca de fiecare dată să merg mai departe, noroc să o am alături toată viața mea pe soția mea care m-a susținut mereu încă din facultate. Talentul fără muncă și noroc nu știu ce căi ar fi luat. Încă de la naștere am trăit un miracol... Mama a făcut totul ca de la 4-5 ani să urc pe scenă, mai întâi la Teatrul pentru copii timișorean, apoi pe scena mică a muzicii. La 5 ani am fost premiat pentru interpretarea romanței «Cruce albă de mesteacăn» învățată de la tata. A urmat apoi școala, Universitatea-Filologie. Miracolul scenei, al muzicii m-au adus pe scenă după 12 ani de profesorat. În această lume ciudată, asta să nu-i zic altfel, mai cred în adevăr, frumos și bine, cred în dispariția nonvalorilor care ne sufocă și am speranța că în viitor, noi, care am urmat cu cinste generația de aur, și aici numesc pe Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătărețu, Ion Luican, care au fost iubiți de conducătorii țării, noi, cei de azi, să nu mai ducem grija zilei de mâine”.
Tiberiu Ceia (1940-2023), cântăreț de muzică populară, reprezentant al Banatului, profesor, director de școală, realizator al emisiunii “Cântecul de acasă”. A concertat alături de ansamblul Doina Oltului. A cântat la emisiunea Dialod la distanță, unde și-a primit statutul de cântăreț de muzică populară.
***
* “Nu prea acordăm atenție faptelor mici, nici celor bune, nici celor rele. Le considerăm mărunțișuri fără valoare. Ne incită doar marile realizări, marile acte de eroism, iar pe de altă parte, ne îngrozesc doar fărădelegile, marile păcate. Agitația zgomotoasă, considerată activitate, ne atrage atenția, dar o faptă bună este nesemnificativă. Discutăm mai mult despre personalități publice, despre vedete, fără să-i mai observăm pe cei de lângă noi. Ne interesează ceea ce iese în evidență, tot ceea ce este zgomotos, ceea ce produce vâlvă, iar ceea ce este smerit și delicat nu ne mai preocupă. Adesea tânjim după înfăptuiri mărețe, uitând de micile îndatoriri zilnice, sau ne raportăm la marile fărădelegi, fără să mai luăm în considerare și micile greșeli care ne încarcă sufletul. Și, totuși, unele fapte mici pot fi foarte mari”.
Preot dr. Daniel Camară (1977-), preot iconom stavrofor, paroh în orașul Sărmașu, doctor în Teologie, profesor la Liceul Samuil Micu, dirijor și formator de coruri, ctitor de biserici și al Mănăstirii Sf. Mina - Sărmașu, duhovnic și îndrumător apreciat și iubit.
***
* “Cunoscutul om de stat american Benjamin Franklin era impresionat de buna dispoziție și voioșie care o arăta pe fața lui un muncitor ce lucra pe un șantier din apropierea locuinței sale. Într-o zi îl întreabă de ce este așa fericit, care-i taina bunei lui dispoziții. Lucrătorul răspunse: “Domnule, sunt sănătos, am cea mai bună soție din lume. Dimineața când pornesc la lucru, mă petrece până în pragul casei, mă binecuvântează și îmi spune să mă gândesc la sănătatea mea. Când vin seara acasă, o aflu așteptându-mă cu drag, cu copiii, și mă întreabă cum mi-a mers peste zi. Când intru în odaie, aflu totul curat, toate la locul lor, iar pe masă o cină gustoasă aburind. Pot eu să nu mă socot un om fericit”?
P.S. I Timotei cap. 2, vers. 1-4: “Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți care sunt în înaltele dregătorii, ca să petrecem viața pașnică și liniștită întru toată cuvioșia și buna cuviință că acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”.
Cu dragoste creștină, părintele Ilie
