Motto: “Floare crescută în crăpătura zidului, /Te culeg fermecat și-n palme te țin, /Cu rădăcina și cu-ntreaga ființă. //Micuță floare, de așa putea înțelege acum, /Cine ești tu, ce-i rădăcina ta și totul din tine, /Parte din Marele Tot, /Aș ști fără îndoială cine e Dumnezeu și cine e omul".
Alfred Tennyson (1809-1892), poet englez
• “Fiind seară, în ziua întâia a săptămânii (duminica) și ușile fiind încuiate unde ucenicii erau adunați de frica iudeilor, a venit Iisus în mijlocul lor și le-a zis: Pace Vouă! Și, zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzând pe Domnul. Și Iisus le-a zis iarăși: Pace Vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi.
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui nu voi crede.
Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile
fiind încuiate, și a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace Vouă!
Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios.
A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu!
Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut. Deci și alte minuni multe a făcut Iisus, înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în numele lui”(Ioan 20, 19-31).
***
• “În istoria creștină milenară, Toma a rămas cu numele de Necredinciosul, însă el nu a fost un necredincios în sensul cuvântului, și nu merită să-l stigmatizăm mereu cu acest atribut. Am putea să-l numim cel mult «Îndoielnic», un om care voia să verifice personal cele întâmplate. Dorea o probă concretă, dar poate își dorea și cinstea de a-L vedea personal pe Domnul. Toma se convinge personal de realitatea Învierii, iar îndoiala lui a devenit roditoare în credință. Iar credința lui s-a transmis din neam în neam, tuturor celor ce cred în Hristos, în dumnezeirea Lui și în Învierea Lui. Îndoiala lui Toma ne-a mai adus un argument pentru dovedirea adevărului istoric al Învierii; el a pus încă o piatră de temelie credinței noastre în înviere".
Mircea Păcuraru (1932-), profesor universitar, preot ortodox, istoric, membru corespondent al Academiei Române.
***
• “Într-o biserică din Anglia stau scrise mult-grăitoarele cuvinte: «Trăiește, precum vrei să mori». Cât de mult ar fi schimbată fața lumii de astăzi dacă toți oamenii s-ar gândi mereu la aceste cuvinte și și-ar îndrepta viața după ele! Căci fiecare, dorind să aibă o moarte bună, ar și trăi ca un creștin bun."
P.S. Alexandru Vlahuță (1858-1919), scriitor: “Credința este eternă, ca primăvara, ca florile. Și în artă ca și în religie, dacă nu-i credință, totul se sfarmă".
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
