Motto: “Credința este o Grație Divină; nu stă la capătul unui raționament. Cei ce nu cred în nimic și nu iubesc nimic sunt superiori celor ce au un «tiran» interior ce-i încătușează”.
Eugen Lovinescu (1881-1943), critic și istoric literar, sociolog, romancier, nuvelist, dramaturg
* “Noi avem pe Moise, pe profeți, apostoli, chiar și pe Iisus Hristos. Dacă nu ne întovărășim cu ei suntem tot așa de nevrednici de iertare precum au fost și iudeii.” În principiile sale matematice scrie: “Un Dumnezeu fără suveranitate, fără providență și fără scop în operele Sale nu ar fi decât destinul sau natura. Ori, dintr-o stare metafizică oarbă, care este pretutindeni și totdeauna aceeași, nu s-ar putea naște nicio variațiune. Toată această diversitate de lucruri, creată după locuri, după timpuri, care constituie ordinea și viața universului, n-a putut să fie reprodusă decât prin cugetarea și voința unei ființe, care în mod necesar este existentă prin sine însăși.”
Isaac Newton (1642-1727), matematician, fizician, teolog, alchimist, autor, filosof al naturii. El a formulat Legile Mișcării și Gravitației Universale.
***
* “Climatul societății românești de astăzi ne îndreptățește nădejdea că ne aflăm în fața unei ere în care talentul și geniul poporului se vor afirma din plin. Aș defini această eră o eră a ideii, în care conceptul de om de cultură îl implică pe acela al moralității; pentru că finalitatea culturii este reprezentată de formarea unei personalități profund morale, în concepția conștiinței de sine, de aproapele și societate. Din păcate, sunt unele persoane din societatea modernă care sunt asemenea barcagiilor: trag la vâsle și stau cu spatele la viitor. Eu cred în Dumnezeu și noi suntem copiii Lui. El este în tot și toate.”
Henri Coandă (1886 - 1972), academician, inginer aeronautic, inovator, inventator, specialist în aerodinamică, a inventat și pilotat un avion cu reacție în primul zbor experimental din Paris, în anul 1910.
***
* Un țăran s-a rătăcit într-o noapte în pădure. Intrând într-o peșteră, rămase să se odihnească acolo. Era peștera unui urs. Fiara nu-i făcu niciun rău omului, ba îl ospătă cu o bucată de fagure de miere. A doua zi țăranul își luă rămas bun de la urs, îi mulțumi pentru primire și-i zise: “Ești băiat bun, ursule, păcat numai că ești cam prostănac”. Vorbele acestea îl durură profund pe urs, dar se stăpâni și îi zise musafirului: “Ia toporul ce-l ai la brâu și dă-mi o lovitură în cap”. Omul lovi puternic încât sângele începu a curge din rana de pe frunte. Ursu nu zise nimic, omul se duse mirat. După câțiva ani, omul dădu iar pe la bârlogul fiarei. “Ei, cum stai cu rana”? Care rană? “Aceea din frunte, pe care ți-am făcut-o cu toporul”.”O, de acelea am uitat. Dar n-am putut uita și voi ține minte toată viața cuvintele de ocară ce mi le-ai spus atunci că sunt un prostănac. Acelea mă dor mereu”. MORALA: “Vorbele rănesc mai adânc decât sabia”.
P.S. II Timotei, cap. 3, vers. 2-4: “Vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, desfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu.”
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
