În cultura română, Lucian Blaga reprezintă cea mai mare personalitate creatoare a secolului al XX-lea. Opera sa - de poet, filozof, eseist, dramaturg și traducător de poezie - constituie o sinteză personală de mare originalitate, de profundă inspirație națională, alimentată de o uimitoare deschidere spre cele mai variate aspecte ale spiritului uman: filozofie și știință, istorie și religie, și îndeosebi, domeniul complex și controversat al artelor.
Lucian Blaga s-a născut în satul Lancrăm (județul Alba) din centrul Transilvaniei, în data de 9 mai 1895. A fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor Blaga și al Anei (născută Moga). Copilăria lui Lucian Blaga i-a stat, după cum mărturisește el însuși, “sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet (care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru “Lucian Blaga e mut ca o lebădă”) neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Primele clase le-a făcut la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul “Andrei Șaguna” din Brașov (1906-1914), unde era profesor unchiul său, Iosif Blaga, doctor în filosofie și autorul primului tratat românesc de teoria dramei. În perioada 1914-1916 a fost student la Facultatea de Teologie din Sibiu și Oradea, obținând licența în 1917. Lucian Blaga a mărturisit în “Hronicul și cântecul vârstelor” că s-a înscris la Teologie spre a fi scutit de înrolarea în armata austriacă. A studiat apoi filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie cu teza “Kultur und Erkenntins” (“Cultură și cunoaștere”). Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica omului politic din Banat, Coriolan Brediceanu, cea care îi va deveni soție.
După o perioadă de aproape șapte ani în diplomație, la Berna și Lisabona, a devenit profesor la Universitatea din Cluj-Napoca, unde s-a creat special pentru el catedra de Filozofia culturii, domeniul principal al activității sale de intelectual. Patru trilogii configurează gândirea sa filozofică: “Trilogia cunoașterii”, “Trilogia culturii”, “Trilogia valorilor” și “Trilogia cosmologică”. În sistemul său metafizic, accentul cade atât pe problema ontologică și cosmologică, cât și pe căutarea gnoseologică.
Viziunea filozofului a fost împărtășită de poet, a cărui operă lirică demonstrează influența expresionismului german. Expresionismul lui Blaga are însă o coloratură distinct românească: el constituie o investigare a latențelor tradiționale autohtone. Opera sa lirică, publicată în volume precum “Poemele luminii”, “Pașii profetului”, “În marea trecere”, “Laudă somnului”, manifestă o preocupare pentru morfologia miracolului. Aceeași preocupare pentru miracol se face simțită în piesele sale de teatru care pot fi privite ca un teatru de idei poetice. Piesele sale tratează teme precum istoria și naționalismul, subiecte religioase și mitice grevate pe fondul eresurilor populare românești. “Meșterul Manole”, cea mai cunoscută piesă a sa, tratează problema eroismului și a sacrificiului necesar creației.
Dacă Blaga a manifestat un mare interes față de geniul nostru popular, geniul universal l-a fascinat de-a dreptul. Poeziile traduse din marii poeți ai lumii, incluzând capodopera lui Goethe, “Faust”, dovedesc talentul său poetic și elasticitatea gândirii lui. A fost membru titular al Academiei Române.
A murit în data de 6 mai 1961, la vârsta de 66 de ani, într-un moment în care poetul nu-și epuizase nici pe departe resursele creatoare. Moartea sa prematură a fost deznodământul inevitabil al lungilor ani de persecuție din partea regimului comunist, care l-au transformat pe Blaga într-un paria social. Adversitățile cu care s-a confruntat Blaga în timpul vieții vor fi mai bine percepute dacă ne gândim că în anii '50, când a fost nominalizat pentru premiul Nobel, autoritățile române ale timpului nu i-au permis să răspundă anunțului făcut de Academia Regală din Suedia. Dacă autoritățile timpului i-au anulat dreptul la Premiul Nobel, nimeni nu va putea influența destinul operei pe care Blaga a lăsat-o urmașilor săi.
Profesor GHEORGHE DĂRĂBAN
