A supraviețuit celor două războaie mondiale, epidemiei de gripă spaniolă, iar acum s-a vindecat de COVID-19, călugărița franceză Sora Andre este cea mai vârstnică persoană din Europa. Pe 11 februarie 2021 a sărbătorit împlinirea vârstei de 117 ani. Lucile Randon, care a luat numele de Sora Andre când s-a alăturat unui ordin caritabil catolic în 1944, a fost testată pozitiv la coronavirus în căminul de bătrâni din orașul Toulon, în care locuiește, la data de 16 ianuarie. Ea a fost izolată de ceilalți rezidenți, însă nu a prezentat simptome de boală, informează Reuters. Întrebată dacă i-a fost teamă de COVID-19, sora Andre a declarat, pentru televiziunea franceză BFM: “Nu, nu m-am speriat pentru că nu mi-a fost teamă să mor... Sunt fericită că sunt cu voi, însă aș vrea să fiu altundeva - să mă alătur fratelui meu mai mare, bunicului și bunicii mele”.
Sora Andre, care s-a născută la data de 11 februarie 1904, este a doua cea mai vârstnică persoană din lume, după japoneza Kane Tanaka, care a împlinit 118 ani la data de 2 ianuarie.
AUREL VÂGA
Sursa: www.historia.ro
“Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”
În satul Abr'ha Weatsbaha se sună din corn - un semnal care cheamă orice bărbat și femeie peste 18 ani și în stare bună fizică, la 20 de zile de muncă în folosul comunității. Un râu de oameni (aproximativ 3.000) se strânge cu lopeți și târnăcoape să domesticească deșertul. “Acesta e felul în care regii axumiți făceau treaba acum 2.000 de ani. Și cu aceleași unelte”, povestește un ghid.
Până la 10 dimineața s-a pornit deja lupta de a transforma dealurile uscate în terase în trepte care să capteze apa de ploaie și să prevină inundațiile devastatoare, care au loc anual. “Surorile o fac pentru ele însele”, spune o femeie despre celelalte colege de muncă. Bărbații, la fel - de la adolescenți la un bătrân, care, în ciuda faptului că este olog, a venit să împingă bolovanii la vale. Efortul e condus de liderul comunității, Aba Hawi, un bărbat de 58 de ani, care traversează valea dând sfaturi și indicații. În doar 10 ani, pământul a fost transformat radical, dealuri și munți întregi au fost terasați, iar peste 38 de hectare de deșert sunt acum câmpuri fertile. Familiile au mai multe recolte pe an, de porumb, chilli, ceapă și cartofi. Păscutul a fost interzis în anumite zone, unde au prins rădăcini păduri de eucalipt și salcâm. Au fost construite 85 de minibaraje, astfel încât acum fiecare fermier are acces la o astfel de sursă de apă. Datorită acestui succes, acum există o problemă cu oamenii din văile înconjurătoare care se mută aici, pentru a se bucura de oaza comunității.
“Dumnezeu a fost aici când pământul nu era bun. Și e în continuare aici. Dar Dumnezeu îi ajută doar pe cei care se ajută singuri”, a declarat Hawi.
AUREL VÂGA
Sursa: Semnele timpului
