Iulie, a șaptea lună a anului, este cunoscută popular și sub numele de “Cuptor”, “Luna fierbințelilor” sau “Luna coacerilor”, deoarece este considerată drept cea mai călduroasă din an. Numele lunii vine de la Iulius Cezar, care s-a născut în această lună. Înainte, luna iulie se numea în latină Quintilis pentru că era a cincea lună în calendarul roman, calendar care începea cu luna martie.
Cele patru săptămâni ale lunii poartă și ele fiecare câte-o denumire: “Săptămâna secerișului”, “Săptămâna Panteliilor”, “Săptămâna lui Sântilie” și “Săptămâna Verii”.
Prima săptămână a lunii este dedicată muncii agricole: țăranii merg la câmp de la răsărit până la apus, trebuind să treiere grânele și să se îngrijească de toate celelalte culturi.
Săptămâna următoare reprezintă zilele “aprigelor” surori ale Sfântului Ilie, zeițe ale soarelui ce pot trimite arșiță și pot provoca incendii. În a treia săptămână a lui “Cuptor”, credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Ilie, responsabil de ploi însoțite de tunete și fulgere.
Cea din urma săptămână îi este dedicată celui mai așteptat anotimp, vara.
“Cuptor” este luna secerișului, dar și o lună a tradițiilor și a obiceiurilor.
Tradiția spune că dacă agricultorii și sătenii nu vor să piardă tot ce au agonisit cu trudă, atunci trebuie să respecte cu sfințenie zilele de sărbătoare ale lunii, de unde și creionarea superstițiilor lunii lui “Cuptor” în cultura românescă.
Astfel, pe la sate, umblă vorba că:
Pe cât este de cald în luna lui “Cuptor”, tot atât de frig va fi și în luna lui “Făurar”?
* pentru a ține departe bolile, oamenii trebuie să cinstească și pe Frații Cosma și Damian
* cine lucrează în zile dedicate surorilor lui Sântilie va avea parte de arșiță și recolte pârjolite * cei care se vor căsători în luna lui Cuptor, vor avea ca bogăție doar sentimentele frumoase care i-au adus împreună etc.
1 iulie. Prima sărbătoare a lunii este Cosmandinul, adică a Sfinților Cosma și Damian, “doftorii fără de arginți”, cei care feresc oamenii de boli
Sărbătoarea este respectată pentru ca oamenii să fie feriți de foc, atât de pârjolul soarelui, care arde și usucă recolta, cât și de trăsnete și incendii. Țăranii din satele transilvane știu despre această sărbătoare că pe acela care nu păzește această zi și lucrează la vie, soarele îi va dogori via cu arșiță și prin aceasta se va usca.
2 iulie - Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domn al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista patrimoniului cultural mondial.
La 20 iulie 1992, sinodul Bisericii Ortodoxe Române proclama canonizarea dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare - cu zi de prăznuire la 2 iulie - cel care “a cârmuit Țara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoșa credinței în Dumnezeu, cu cea a postului și rugăciunii și cu multe fapte ale dragostei creștine închinate Bisericii și poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici și mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruință a luptat cu prețul vieții sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor țării și a credinței strămoșești, fiind numit apărător al creștinătății, a miluit pe săraci și a răsplătit pe luptătorii oșteni, a arătat îndurare și pe cei greșiți i-a îndreptat”, după cum se arată în Tomosul de canonizare.
8 iulie - Pricopul, Ziua Lupului
Biserica ortodoxă îl pomenește pe Sf. Mare Mucenic Procopie, despre care se spune în popor că “Pricopul pricopește”, adică face să dea în copt semănăturile de primăvară. Procopie este cinstit pentru că veghează coacerea semănăturilor, apără recoltele și casele de fulgere, trăsnete și grindină, are puterea de a face câmpurile să rodească, iar grindina o transformă în picături de apă înainte de a cădea pe pământ (Pricupul “arde piatra în apă”). Dacă nu-i este respectată ziua, aruncă arșiță și usucă cerealele înainte ca acestea să aibă bob în spic. Femeilor care lucrează de Procopie, lupul le va fura pruncii. O legendă povestește despre o femeie care striga că i-a luat lupul copilul, iar un glas i-a răspuns: “Nu e lupul, ci Pricupul”.
20 iulie - Sfântul Ilie
Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltei și cel care controlează tunetele și fulgerele, pedepsește pe cei necredincioși.
Există credința că dacă omul poartă în ziua de prăznuire a Sfântului, mâțișori de salcie, sfințiți la Florii, va fi ferit de fulgere.
Nu era voie să se consume mere până pe 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
În trecut, oamenii nu lucrau de ziua Sfântului Ilie, ca să fie feriți de grindină, tunete și fulgere; dăruiau mere, miere și covrigi pentru cei adormiți.
De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operație numită “retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbații curați trupește și sufletește, îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele și vecinii invitați la acest moment festiv, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu țuică îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belșugul apicultorilor și de a apăra stupii de furtul manei și se transforma într-o adevărată petrecere cu cântec și joc. Era nevoie de multă atenție, ca la această masă să nu fie prezenți cei ce știau să facă farmece și vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari “e mai cu putere la farmecele și vrăjile lor”.
Tot în această zi, se culegeau plante de leac, în special busuiocul.
Ciobanilor le era permis să coboare în sate pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Dacă tună în ziua de Sânt-Ilie toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.
Rubedeniile Sfântului Ilie - Ciurica (15 iulie)
Panteliile sunt considerate în lumea satului reprezentări meteorologice care pârjolesc și ard recoltele în luna lui Cuptor, fiind surori cu Sântilie și reprezintă un punct culminant al sărbătorilor de vară.
Sunt celebrate de două ori, cu șapte zile înainte de Sfântul Ilie și la șapte zile după Sfântul Ilie, în perioada de 13 - 27 iulie. Forța lor distrugătoare poate fi diminuată prin diferite interdicții de muncă.
Cea mai rea și amenințătoare soră a Sfântului Ilie este Ciurica, o divinitate feminină foarte misterioasă încât nici nu se știe prea multe despre ea.
Se spune că Ciurica îi pedepsește pe cei care nu respectă această zi și este o sărbătoare destinată femeilor.
Bătrânii amintesc că femeia capătă puteri misterioase și are dreptul să poruncească bărbaților ce să facă în această zi astfel încât, bărbații plecau de acasă, de frica femeilor.
De asemenea, nu este bine ca cineva să ia bătaie în această zi, pentru că va lua bătaie tot anul. În plus, femeile nu au voie să lucreze pentru ca lupii să nu le mănânce vitele.
Amintirea ei este păstrată de unele expresii populare precum “Astâmpără-te, că vine Ciurica” sau “Stai cuminte, capeți Ciurica”. Această expresie era adresată bărbaților care își supărau nevestele.
Copiii bolnavi sau cuprinși de spaimă trebuie să treacă în această zi prin cercuri de flori ca să se vindece.
Târgul de fete de pe Muntele Găina
Datează de aproximativ două secole, prima atestare documentară fiind din anul 1816. Conform tradiției, are loc în cel mai apropiat sfârșit de săptămână de ziua Sfântului Ilie (20 iulie). Fetele care luau parte la târg se pregăteau ani întregi, pentru că se cerea să ia cu ele și zestrea. Părinții puneau pe masă plăcintă, găini fripte, pălincă, iar tatăl băiatului se înfățișa și începeau “negocierile”.
După ce cădeau la înțelegere, fata era invitată la joc și apoi cântărită pe o scândură, în balans, la capătul căreia era pusă zestrea.
Nici negoțul nu era neglijat. Negustorii vindeau cireșe și miere, rachiu, ciubere sau oale smălțuite. Târgul de fete s-a transformat, în timp, într-o nedeie populară, care are loc înainte de Sfântul Ilie.
Târgul Moșilor
Atunci când se strângea lume mai multă, la hramurile bisericilor ori la alte sărbători religioase și populare, apăreau și negustorii cu mărfurile lor, dar și mușterii doritori să cumpere. Asta se întâmpla mai ales în localitățile cu o populație numeroasă și cu dispoziție pentru a cumpăra și a vinde. De aici vine și denumirea de târg a unor orașe de odinioară, păstrată până azi: Târgu Ocna, Târgu Secuiesc, Târgu Mureș etc.
Calea Moșilor, de pildă, denumirea unei artere bucureștene, vine de la drumul care ducea odinioară la un târg organizat cu ocazia sărbătorii populare zisă Moșii de Vară. Drumul, pavat cu lemn, care lega centrul Capitalei de acel maidan, s-a numit mult timp Podul Târgului din Afară. Acolo a fost și un târg de vite, de unde avem denumirea de Obor, păstrată și astăzi. (surse - azm.gov.ro; traditii-superstitii.ro; identitatea.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
