Am avut, la Strasbourg, două episoade bilaterale cu Péter Szijjártó, ministrul de externe și al comerțului din Ungaria: l-am interpelat în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în legătură cu un subiect important și dureros pentru România, mă refer la situația etnicilor români din Ungaria; am avut și o scurtă discuție bilaterală, separată de dezbaterile din plenul APCE, la solicitarea acestuia.
I-am cerut ministrului Szijjártó ca Ungaria și guvernul de la Budapesta să adopte în sfârșit, după atâția ani, deciziile necesare pentru a asigura reprezentarea reală a etnicilor români și a celorlalte minorități naționale din Ungaria în Parlamentul ungar. Știut fiind că actualul sistem de reprezentare prin intermediul “purtătorilor de cuvânt” e o farsă. Reprezentarea politică în Parlament e un lucru solicitat de peste 30 de ani de românii din Ungaria și de România, ca “stat înrudit”, reprezintă un standard european în materie și o cerință a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat Ungaria în 2022.
Răspunsul ministrului a fost și de această dată dezamăgitor, ceea ce înseamnă că Guvernul și Parlamentul României trebuie să continue presiunea politică în discuțiile bilaterale, pe baza unor standarde europene clare, pe care Budapesta nu le respectă.
Legat de situația etnicilor români, unguri și alte minorități din Ucraina și respectiv Avizul recent al Comisiei de la Veneția, critic față de legea ucraineană privind minoritățile naționale, i-am spus direct ministrului ungar că România are o altă modalitate de abordare.
Este interesul nostru fundamental de a susține Ucraina în fața războiului de agresiune rus și pentru ca la frontierele noastre să fie un stat ucrainean dedicat UE și NATO și nu o Rusie agresivă, cu un regim nedemocratic. În același timp, interesul nostru legitim, fundamentat pe standardele europene, de a vedea păstrarea identității naționale a etnicilor români, începând cu dreptul la educație în limba română nu a apărut acum, în perioada de război, nu are legătură cu influențe ruse și este o preocupare constantă a Bucureștiului de peste 30 de ani. Dar că nu procedăm ca Budapesta. Diferența este clară. Chiar și în condițiile în care deocamdată constatăm că nu există reciprocitate din partea ucraineană. Gustul nostru amar este real și, deși înțelegem pe deplin contextul dramatic al războiului de agresiune, ar fi firesc, în această etapă, ca autoritățile de la Kiev cel puțin să se abțină de la adoptarea unor măsuri suplimentare, care să facă și mai dificilă situația etnicilor români, măsuri care iată, și în 2017, și în 2023 sunt criticate și de Comisia de la Veneția.
Standardele europene trebuie să fie aceleași pentru toți, doar că apele se separă când e vorba de modalitatea de acțiune. Prietenii știu de ce... (https://www.facebook.com/tituscorlateanpolitic)
TITUS CORLĂȚEAN, senator, membru al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
