Reconstrucția căilor ferate, o pălărie prea mare pentru guvernul României și CFR: în urmă cu mai bine de 20 de ani, CFR a pornit o politică de demolare și reconstruire a magistralelor, în principal, pe fonduri europene și de pre-aderare.
“Performanțele” sunt dezolante: dintr-o rețea de peste 8.000 de kilometri pe care mai circulă călători, în 22 de ani s-a finalizat reconstrucția doar pe vreo 560 kilometri de linie dublă, care au înghițit cam toți banii europeni ieftini, cofinanțați de stat cu 20%. Blocajele birocratice spectaculoase generează întârzieri masive. Lălăiala birocratică a statului dă constructorilor motive să-și justifice întârzierile. Pe scurt, management defectuos și un stat slab care nu poate ține în frâu antreprenorii.
Reconstrucțiile totale ale liniilor ar trebui să dureze 3-5 ani, dar în realitate țin 7-9 ani. Cu semnalizare - 11 ani. Asta duce la pierderi de bani nerambursabili, rămași necheltuiți. Recordul îl deține secțiunea Brașov-Sighișoara, unde finanțarea europeană CEF (Connecting Europe Facility) de 787 milioane euro a fost obținută pe ciclul 2014-2020. Dar în 2020, CFR abia a semnat contractele. Iar azi suntem la... 21% progres fizic.
Cerem ministrului Grindeanu să lămurească situația: România chiar a promis Comisiei Europene că lucrările vor fi terminate în 2024? Ce se va întâmpla în 2024 când, evident, nu vor fi gata? Pierdem banii sau amânăm pe 2025? Sau i-am pierdut deja? Cine răspunde pentru amânarea absorbției, chiar posibilitatea pierderii complete a peste 500 de milioane de euro nerambursabili? Cum era dacă acești bani intrau la timp în economia României? (sursa - Asociația Pro Infrastructură)
