Motto: “Iubirea cheamă iubire și ea. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu - cu putere și cu toată ființa”.
Constantin Brâncuși (1876-1957)
ERA ODATĂ...
Se spune ca a fost, odată demult, o insulă. Și pe această îndepărtată insulă, trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna dispoziție, Orgoliul, Bogăția, Tristețea, Înțelepciunea... și - ca toți ceilalți - Iubirea.
Într-o bună zi, sentimentele au aflat că insula era pe cale să se scufunde și și-au pregătit navele și au plecat.
Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment.
Când insula a fost pe punctul de a se scufunda, Iubirea a decis să ceară ajutor.
Bogăția a trecut pe lângă Iubire, cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:
- Bogăție, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.
Iubirea se hotărî, atunci, să ceară ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo, într-o superbă navă.
- Orgoliule, te rog, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot ajuta, Iubire... - răspunse Orgoliul - aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava.
Atunci Iubirea imploră Tristețea, care trecea pe lângă ea:
- Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
- Oh, Iubire, - îi răspunse Tristețea - sunt atât de tristă, încât trebuie să rămân singură...
Chiar și Buna dispoziție trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită, încât nici nu auzi că este strigată.
Dintr-o dată, se auzi o voce:
- Vino Iubire, te iau cu mine.
Vorbea un bătrân.
Iubirea se simți atât de recunoscătoare și plină de bucurie, încât a uitat să îl întrebe pe “Bătrân” cine este.
De cum au sosit pe țărm, bătrânul a plecat.
Iubirea își dădu seama cât de mult îi datora bătrânului și a întrebat Cunoașterea:
- Cunoaștere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
- A fost Timpul - a răspuns Cunoașterea.
- Timpul? - se întrebă Iubirea - De ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoașterea, plină de înțelepciune, a răspuns:
- Pentru că numai Timpul e în stare să înțeleagă cât de importantă e Dragostea de viață și iubirea de aproapele.
P.S. Psalmul 36 vers. 27-29: “Ferește-te de rău și fă binele, și vei trăi în veacul veacului. Că Domnul iubește judecata și nu va părăsi pe cei cuvioși ai Săi; în veac vor fi păziți. Iar cei fără de lege vor fi izgoniți și seminția necredincioșilor va fi stârpită. Iar drepții vor moșteni pământul și vor locui în veacul veacului pe el”.
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie Sărmășanul
