Motto: “Un dram de viață cât mai este / În lumea asta să trăiești, / Jertfește-l numai pentru suflet / Și lasă grijile lumești. // Prietenia cea cu lumea / Te lasă singur în mormânt / Și numai faptele credinței / Tovarăși mai departe sunt”.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960)
• “Un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr tatălui său: “Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere!” Și el le-a împărțit averea. Și nu după multe zile adunând toate fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară depărtată și acolo și-a risipit averea, trăind în desfrânări. Și după ce și-a cheltuit totul, s-a făcut o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și ducându-se s-a alipit de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis la țarinile sale să păzească porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar venindu-și în sine, a zis: “Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu aici pier de foame!” Scula-mă-voi, mă voi duce la tătăl meu și-i voi spune: “Tată, am greșit la cer și înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
Fă-mă ca pe unul din argații tăi!”. Acasă, când a ajuns, tatăl l-a întâmpinat și a zis slugilor: “Aduceți haina cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui. Și aduceți vițelul cel îngrășat și-l junghiați și mâncând să ne veselim. Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat...”. (Luca 15, 11-24).
***
• “Tatăl, din această pildă este Dumnezeu. Averea, care i-a dat-o fiului sunt talanții pe care fiecare dintre noi îi primim la naștere de la Dumnezeu: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția... (Galateni 5, 22-23). Fiul risipitor a cheltuit averea în fapte de rușine. “adulter, desfrânare, neascultare, necurăție, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beții, chefuri...neascultare de părinți...” (Galateni 5, 19-21). “FIUL rătăcitor, poate să fie fiecare dintre noi... atunci când greșim, cum ar fi foarte bine, să fim și atunci când conștientizăm păcatul, răul făcut, și să ne întoarcem cu pocăință și iertare la Tatăl Creator sau... aproapelui, căruia i-am greșit.
***
• “Dumnezeu, are atâta iubire și iertare, încât ne-o dă fiecăruia, dacă i-o cerem”. Putem oare dragii mei să facem acest lucru? Putem, și așa cum spunea filosoful Noica, “Este o risipă, care ne îmbogățește în Dumnezeu” sau după filosofia gânditorului Țuțea : “Totul este posibil, fiindcă este de natură divină”; “În cer va fi bucurie mare pentru un păcătos, care se întoarce la Dumnezeu” (Luca, 15,
• Întorce-te, fiu rătăcit / Din nou la Tatăl tău, / Căci nu-i odihnă de găsit / Decât la sânul Său. / Vino așa cum te găsești, / Flămând și zdrențuros, / Veșmântul cel mai bun primești / Din mâna lui Hristos. Amin!
P.S. I Ioan cap. 1, vers. 8-10: “Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, Hristos este bun și credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de toată nedreptatea. Dacă zicem că nu păcătuim, Îl facem mincinos, și cuvântul Lui nu este întru noi”.
Cu dragoste creștină, părintele Ilie Sărmășanul
