• “Patriotismul nu consistă într-o adeziune oarbă la pământul pe care s-a născut cineva, ci consistă la acea adeziune raționabilă că acel pământ e scena pe care l-a pus providența pe fiecare să-și facă datoriile”. “Cosmopolitismul cel adevărat respectă umanitatea în fiecare om, fără de privire la originea, limba sau cultura lui, asemenea respectă și patriotismul adevărat”.
Simion Bărnuțiu (1808- 1864), om politic, gânditor român, unul din conducătorii revoluției de la 1848 din Transilvania
***
• “Eroul e - și ce rău îmi pare că ne servim de un nume de împrumut la un popor care nu are cuvânt pentru eroism, fiindcă eroismul a fost veacuri întregi, felul de a fi al unui popor întreg, bătut din veac în veac de toate furtunile! - erou e oricine care fără gând la el însuși a dat tot ce avea României; cu atât mai erou, cu cât a jertfit mai mult și cu cât a cerut mai puțin, cu cât i-a fost mai puțin recomandat sau poruncit să fie așa, cu cât a tras mai puțin din cărți și din exemple străine și cu cât mai mult i-a venit să facă așa din adâncul, neîntrebat și neîncercat de nimeni, al firii moștenite din strămoși. - erou e acela care a primit datoria sa așa cum nimeni n-ar fi fost în stare să facă și care a pregătit astfel și pe alții pentru a face ca dânsul”.
Nicolae Iorga (1871-1940), cel mai mare istoric român, scriitor, publicist, om politic patriot
***
• “Cântați, eroi, imnul martirilor, care de zeci de veacuri au sângerat pentru libertatea de azi. Cântați lauda vitejilor, care în singurătate și uitare au apărat de veacuri patria daco-romană de azi. Preamăriți, eroi întorși din moarte, pe eroii prieteni care acolo departe, pentru gândul nostru, tot așa de puternic ca pentru gândul lor au biruit prin moarte”.
Vasile Pârvan (1882-1927), istoric și arheolog
***
• “Descoperiți și-n plecăciune mă rog la bunul Dumnezeu, / Vă ierte de-ați făcut păcate și dacă sufletul vi-i greu, / Și-n raiul ne-ncăput vă pună să veșniciți cât lumea fie / Pe voi, eroii țării mele, ce-mi însfințiți străbuna glie. Și-o lacrimă cât bob de rouă vă las pe soclul ros de vânt / Și-un muc de sfântă lumânare la nerostitul nost, cuvânt, / Că voi ați fost de sorți aleșii, din ceia mulți și pătimiți / Să fiși eroii țării mele, urcați la ceruri și-nsfințiți”.
Mircea Dorin Istrate (1945 -), poet imnolog creștin, colonel patriot S.R.I.
P.S. “Damocles era curteanul regelui Dionisie, din Siracusa. Era un om lingușitor, care nu-l mai slăbea pe rege cu tot felul de laude și lingușeli. - Damocles! - zise într-o zi regele. Dacă tu mă crezi atât de fericit, hai să-ți dau ție câtva timp locul meu, să vezi cum e să te simți în el! Și fu așezat Damocles în scaunul regelui, îmbrăcat în haină regală. Servitorii îi serveau tot felul de băuturi și desfătări. Se veselea Damocles. Dar privind întâmplător în sus, ce să vadă? Un lucru de groază. Deasupra capului său, atârna o sabie ascuțită, legată de un singur păr de cal. Damocles s-a ridicat îngrozit să fugă și n-a voit să mai guste din băuturi și desfătări. Atunci regele i-a zis: - Ei, vezi Damocles care este fericirea mea ? Griji de primejdii amenință, clipă de clipă tronul meu și, peste toate, mă amenință și pe mine sabia morții, care mă poate răpune în orice clipă. Damocles a înțeles lecția”.
Și noi, creștinii, trebuie să înțelegem că avem o astfel de sabie deasupra noastră: sabia morții, care ne pândește clipă de clipă. Să ne apărăm contra ei cu singurul lucru cu care ne putem apăra: “Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru”. (Matei cap.24, vers.42.)
Cu dragoste creștină, părintele ILIE SĂRMĂȘANUL
