“Vom intra într-o austeritate greu de controlat...”

Distribuie pe:

Măsurile care se preconizează sunt măsuri care, pe de o parte, se contrazic, iar pe de altă parte au acest aspect al colectării imediate a unor bani, fără să ții seama de consecințe, fără să ții seama de o viziune pe termen mediu și lung, și care, evident, nu poate acoperi în totalitate pierderea pe care deficitul o dă. Din calculele pe care le cunoaștem (nu știu cât de corecte sunt, pentru că nu avem date foarte corecte din partea Guvernului: spre exemplu până la această dată circulă pe informația economică oficială și neoficială vreo două cifre în legătură cu deficitul), reiese clar că aceste măsuri nu pot acoperi mai mult de 25%-30% din pierderi. Pentru că, așa cum spuneam, adevăratele cauze sunt de natură structurală.

Este o structură perdantă, pentru că se află într-un stadiu inferior al revoluției industriale, în stadiul manufacturier, nu are elemente de inovare, de dezvoltare, de cercetare, care ar putea să potențeze valoarea adăugată creată. Având în vedere această relație toxică a două sau trei țări occidentale pe industria auto, România pierde contracte, pierde comenzi. De la începutul anului, industria românească este în cădere. Numai dacă avem o viziune asupra structurii - iar asta s-ar fi putut face folosind fondurile comunitare, dându-i și mediului de afaceri mai mare libertate în a produce valoare - am fi putut să sperăm. Dar așa, sunt niște măsuri conjuncturale, temporare, care, după părerea mea, au mai mult un caracter declarativ. Sunt niște măsuri care vor să dea impresia că există o dorință profundă de reformă. Dar, de fapt, nu există așa ceva.

Să discutăm foarte serios: pui accentul, în momentul de față, pe niște creșteri de TVA, când știi foarte bine că nu ai instrumentul colectării: chiar dacă este o TVA mai mare, ANAF nu funcționează, ANAF este depășită istoric, a rămas la nivelul unei poliții fiscale. Atâta tot. Să vrei să penalizezi HORECA, o ramură care, pe orizontală, are sute și chiar mii de societăți, de oameni care lucrează, aduci în discuție două elemente care au rămas la nivelul de SF, ce nu pot fi aplicate (spre exemplu impozitarea a profitului dus peste graniță, în condițiile în care OECD vrea să pună în practică această chestiune încă din 2019 și nu reușește, ca urmare a “performanțelor” pe care societățile multinaționale le au în optimizarea fiscală). Sau vrei să impozitezi imobilele cu valoare mai mare de 500.000 de euro, dar nu ai evidența lor. Notariatul nu o are corect, și mai sunt multe altele de rezolvat: moșteniri, închirieri și așa mai departe.

Suntem într-o situație în care eu rămân la impresia că nu vom putea, cu toate măsurile discutate - este adevărat, se vede o preocupare a Guvernului, muncește să scoată ceva, dar nu reușește - să ajungem la obiectivul planificat, și anume de reducere a deficitului. Mi-e teamă că vom trece chiar peste 6,8%, dacă nu chiar 7%, ceea ce ar fi foarte, foarte grav. Și atunci, mă gândesc cu groază la faptul că, având un deficit enorm al balanței comerciale, chiar dacă se micșorează, este infimă micșorarea, neavând o politică de stimulare a ofertei interne de alimente și alte produse, având o dependență foarte importantă și rea, din punctul de vedere al legăturilor tehnologice, doar de câteva țări ale UE, fiind în urma tuturor țărilor UE în ceea ce privește comerțul și legăturile extracomunitare, îmi este tare teamă că vom ajunge în situația în care va trebui să negociem un împrumut cu Fondul Monetar Internațional.

Îmi este teamă de Fondul Monetar, pentru că FMI nu a reușit să ajungă la o înțelegere foarte reală a tranziției pe care o parcurgem, așa că el impune doar austeritate. Vom intra într-o austeritate greu de controlat, pentru că statul român este extra, super-politizat. Ceea ce înseamnă că își va păstra amprenta politică, nu va reduce ceea ce trebuie, ci doar ceea ce îi convine politic, și atunci este normal că Fondul Monetar ne va impune austeritate, ne va pune să mai scoatem la vânzare niște active ale statului. Și este păcat, pentru că trăim una dintre etapele cele mai favorabile pentru România...

Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic

Lasă un comentariu