Motto: Răsai asupra mea, lumină lină, / Ca-n visul meu ceresc de-odinioară, / O, MAICĂ SFÂNTĂ, PURUREA FECIOARĂ, / În noaptea gândurilor mele vină”.
Mihai Eminescu (1850-1889), “Poet nepereche”
* Postul ne face asemenea îngerilor; ne face să locuim cu drepții lui Dumnezeu; ne înțelepțește viața. Pentru ca postul să fie bine primit și vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit și bine plăcut lui Dumnezeu. Iar “postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânare. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu L-a primit. Cine ești tu, ca să judeci deci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea”. (Romani 13-14).
Postul este înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul slab. Lipsa acestora este adevăratul post. În ele stă postul cel bun. Prin post, Profetul Ilie a închis cerul trei ani și șase luni. Ilie când a văzut că oamenii din pricina belșugului se desfrânează, i-a făcut, prin foamete, să postească fără voia lor. Așa a stăvilit păcatul care, deja, se răspândise peste măsură. Deci, “prin post, Ilie a oprit înaintarea răului, ca un medic care folosește focul sau cuțitul pentru rănile trupului”.
***
* Trăim o epocă de perversiune în masă când mulți se îndepărtează de Dumnezeu, devenind victime ale erorii ateismului, satanismului, vrăjitoriei și magiei. Nenumărată este armata acelora care trăiesc în întunerecul refuzului de Dumnezeu, al lipsei de credință, al imoralității și al nelegiuirii. Nedreptatea acoperă întregul pământ ca o crustă de gheață, iar paharul dreptății divine este de acum plin și gata să se reverse. Acum, “temelia lumii”, Preacurata Maică a lui Dumnezeu, continuă să se descopere nouă cu iubire pentru a ne arăta calea salvării și a pocăinței. Dacă, însă, omenirea răzvrătită nu primește chemarea Mamei cerești de a se întoarce la Dumnezeu, va fi inexorabil pierdută. În acest sens, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul afirmă: “Iar astăzi, Preacurată Maică, / când toți ne-am abătut la rău, / De nu te vei ruga fierbinte, / Ne părăsește Fiul tău”.
***
* “Să avem nădejde în rugăciunile Maicii Domnului și să nu ne lipsească din casele noastre Acatistul și cinstitul ei Paraclis. La orice întristare și la orice necaz chemați pe Maica Domnului din toată inima și ea va veni de față cu grabnicul ei ajutor, cu preasfintele și preacuratele ei rugăciuni. Nu există suflet sub cer care să-și fi pus nădejdea în Maica Domnului și să fi rămas până la urmă rușinat. Prin rugăciunile ei va avea în veacul de acum liniște, alinare, acoperire și sprijinire, iar în ceasul morții, mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului nu-l va lăsa. Apoi, în ziua judecății, Maica Domnului va sta în genunchi înaintea Fiului ei și va zice: “Doamne, Dumnezeule și Fiu al meu, acest suflet necăjit chiar dacă a greșit, dar pururea a cerut să mă rog Ție. Deci iartă-l, miluiește-l și fă cu dânsul milă”. Fie ca prin rugăciunile Maicii Domnului să dobândim milă și în veacul de acum și în cel ca va să vină”. Amin!
“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților tăi, binecuvintează pe toți ostenitorii și cititorii acestei cărți” AMIN.
P.S. Sfântul Bonaventura (1221-1274), filosof, teolog, cardinal: “Sfânta Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu, îi căută pe cei care se apropie de ea cu devotament și respect, și pe aceia, îi iubește, îi îngrijește și îi adoptă ca pe proprii săi copii”.
Cu dragoste creștinească,
preot ortodox român,
ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
