* “În fiecare din noi, care formăm poporul român, există vitejia și noblețea latină și dacă Traian și Decebal ne vor apăra, că nu sunt morți (ci numai duși), ne vor apăra și Horia, Avram Iancu și Bălcescu, care vorbesc neîntrerupt, și ecoul vorbelor și îndemnurilor lor le auzim și le trăim. Ne vor apăra zidurile Sarmizegetusei și ale tuturor strămoșilor noștri, ziduri pe care este scrisă istoria noastră, testamentul nostru. De o mie de ani ne pare rău că vrăjmașii noștri nu au cunoscut ascuțișul răbdării noastre. Am fost ospitalieri și voi acum vreți să ne faceți robi! Cine are adevărul în învățătura lui Hristos și este viteaz și știe să moară, nu poate fi rob, dragi cotropitori.
Iar vouă, celor care vreți să ne schimbați credința, voi care vreți să cuceriți lumea cu pretexte religioase, vă spunem că veți cuceri hotare și pământ, dar Adevărul nu-l veți putea cuceri și vă va mustra hotărâtor. Hristos este Adevărul și este în noi, și dacă întindeți sulița spre noi, veți înțepa în coastă adevărul lui Hristos, care este în noi”.
Arsenie Papacioc (1914-2011), duhovnic al Mănăstirii “Sfânta Maria” Techirghiol, scriitor bisericesc, locatar al pușcăriilor comuniste, membru al “Rugului Aprins” București
***
* “Fericite sunt acele puține națiuni care n-au așteptat ca lenta mișcare a întâmplărilor și vicisitudinilor umane să facă în așa fel ca după culmea relelor să vină o îndrumare spre bine, ci au grăbit prin legi bune trecerea de la o stare la alta”.
Cesare Becaria (1738-1794), jurist și publicist iluminist italian
Noi, românii, parcă n-am învățat nimic de la trecutul dureros: Ultimele două războaie mondiale, cedarea Ardealului, Moldovei și Basarabiei, a Cadrilaterului și Insulei Șerpilor. Ne-am tot fofilat după tot felul de legi, mai mult pentru binele altora decât al propriului popor, și suntem în situația care singuri ne-am croit-o. “România, la ora actuală, se află într-un război foarte grav: un război al românilor contra românilor; toate instituțiile țării sunt bolnave; acum, mai mult decât niciodată, este nevoie ca în jurul Sfintei Liturghii, unde Îl găsim pe Hristos, Domnul Păcii, al Iubirii și al Înțelepciunii, să ne adunăm: președintele României, Guvernul României, șefii de instituții, conducători de toate neamurile, până la ultima văduvă, lăsând ura, particularismele, egoismul, deșteptăciunea proprie.... Doamne, Dumnezeul nostru, binecuvântează poporul nostru dreptmăritor creștin, nu ne lăsa pe noi pierzării și ferește-ne de războiul cel dintre noi! Amin. Dar... încă nu este prea târziu: Trezește-te, popor român și elită românească!.(n.a.)
***
* Împăratul Napoleon Bonaparte (1769-1821), fiind exilat în Insula Sf. Elena, când a simțit că i se apropie sfârșitul vieții i-a trimis pe medici de lângă patul său și l-a chemat pe preotul său, Vignalit, și i-a zis: “Părinte, eu cred în Dumnezeu, fiind crescut în religiunea creștină, vreau să împlinesc orânduirile ce mi le-a poruncit: să mă împărtășesc cu Sfintele Taine”. Atunci s-a spovedit și s-a cuminecat. După aceea l-a chemat la sine pe generalul Montholon și i-a zis: “Ce fericit mă simt că mi-am făcut datoria de bun creștin”. Asemenea fericire îți doresc și dumitale în clipa morții. N-am făcut aceasta în viață până eram pe tron, deoarece mărirea amețește pe om. Credința însă niciodată n-am pierdut-o. Sunetul clopotelor totdeauna mi-au făcut plăcere, văzând un preot eram pătruns. Vreau să-I dau lui Dumnezeu cinstea cuvenită: voi ridica un altar în camera vecină și o să fac adorare (rugăciune) patruzeci de zile. Așa a murit marele Napoleon Bonaparte.
P.S. “Ridicați la ceruri ochii voștri și priviți jos pământul; cerurile vor trece ca un fum și pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muștele, mântuirea mea va dăinui în veac și în veac și dreptatea Mea nu va avea sfârșit” (Isaia 51, 6).
Cu dragoste creștină,
părintele ILIE SĂRMĂȘANUL
