“O pasăre a intrat, odată, prin fereastra atelierului meu. Și încerca să iasă bătând în geam și nu găsea ieșirea - căci se lovea mereu de sticlă. S-a așezat apoi să se odihnească și a încercat din nou și a ieșit. Sculptura este la fel: dacă găsești acel geam (acea ieșire), te ridici înspre cer, intri în împărăția cerurilor...
O sculptură nu se sfârșește niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal - și în pământ...”
Constantin Brâncuși
Intervenind în spațiu, lucrarea sculptorului intervine în lume. Dar, adesea, destinul unei sculpturi o face să evolueze dintr-o constrângere în alta, o obligă să se plieze între mediocritatea de gust și arbitrarul comenzii sociale.
Așa cred că s-a ajuns ca ostașul român, din monumentul cunoscut drept monument închinat memoriei ostașilor români, să fie îmbrăcat în uniformă sovietică. Pentru un străin care vizitează Târgu Mureșul, simbolul acestei uniforme este clar: un ostaș sovietic l-a eliberat.
L-am întrebat pe maestrul Izsák Márton de ce a folosit această uniformă. Mi-a răspuns că numai aceasta i-a fot pusă la dispoziție. De aceea, sculptorul Grama Ioan, autorul celui mai recent grup statuar al municipiului, a avut grijă să-i prezinte pe corifeii Școlii Ardelene nu doar ca pe niște “domni în redingote”, portretele lor au concizia unei definiții, un scrupul al obiectivității istorice.
Tot maestrul Izsák Márton mi-a spus că a folosit pentru statuia mai sus amintită bronzul recuperat din statuia lui Stalin. Bronzul este un material scump, așa că se poate fura și din sculpturile expuse în spațiul public. Așa s-a întâmplat cu un element din grupul statuar din Piața Teatrului, al sculptorului Kulcsár Béla. S-a întâmplat după Revoluția din 1989 și mi-a povestit soția sculptorului prin câte încercări a trecut ca să întregească opera soțului ei. De fapt, acel element e vizibil, are altă patină. Mulți n-ar crede că e un grup statuar, după monumentalitatea și corporalitatea celorlalte - de exemplu, grupul statuar al celor doi Bolyai. Acea suită de sculpturi este un grup de oameni care s-a întâlnit în piață , un “taifas”. Dar corpurile se înscriu în spațiu mai mult grafic decât ca volum, redau traiectorii ale mișcării, par a se înclina subtil, ca atunci când te apropii ca să vorbești cu cineva...
(foto - kozterkep.hu/alkotok/megtekintes/3388/kulcsar-bela)
“Greutatea” volumelor din imediata apropiere și vecinătate cu lucrarea lui Kulcsár Béla, tot din Piața Teatrului, o constituie grupul statuar al muzelor, realizat de Zagyva Sándor. Se știe, muzele erau acele ființe din mitologia greacă, însoțitoare ale zeului Apolo și reprezentante ale artelor. Așa cum, probabil, îl urmăreau pe zeu , în ritm, așa sunt plasate și aici, una după alta - a Dansului, a Cântecului, a Poeziei și, ultima, a
Teatrului, “Thalia”. Ele sunt și simbolul artelor. Ponderea volumetrică a acestor statui ne face să înțelegem prin sculptură forma plină care se desfășoară în spațiu - eroism, istorie, dialoguri, știință (cu cei doi Bolyai), arte, toate sunt completate de simbolul suferinței - grupul statuar al evreilor martiri, realizat de Izsák Márton.
Grupul se prezintă sub forma unui monolit și amintește de statuia antică a lui Lacoon, jertfit de zei, împreună cu fiii săi, pentru că i-a mâniat. Tot așa, toate personajele acestui grup statuar sunt împreună, apoi, fiecare - femeia, copilul, bărbatul - se desprinde pentru a-și trăi suferința. Există o tensiune care dinamizează formele, dar rămân strânși, cu elanurile sufletești îngrădite de barierele implacabile ale destinului.
Cea mai reprezentativă statuie a municipiului rămâne, incontestabil, statuia ecvestră a lui Avram Iancu. Statuia ecvestră, în sculptură, este cea mai înaltă formă de expresie artistică, suprema măiestrie. Florin Codre, sculptorul care a realizat această operă, ne-a prezentat, prin Avram Iancu, simbolul demnității naționale, al curajului și al altruismului.
Toate aceste sculpturi, care fac parte din arhitectura urbană a municipiului nostru, pot fi și o formă de a medita asupra trecutului, dar și o formă de a recepta actul artistic.
Viorica Herdean, critic de artă
