Cu mare tristețe am primit vestea trecerii la cele veșnice a lui Ilie Frandăș, unul dintre cei mai importanți promotori ai tradițiilor și obiceiurilor populare din județul nostru, jurist, scriitor, realizator de emisiuni de televiziune și secretar al ASTREI Reghin. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Puțin însă știu amănunte din viața sa așa că, în memoria sa, vă propunem un text publicat de jurnalistul reghinean Robert Matei pe pagina sa de internet visurilenuautermenelimita.com.
Simion Ilie Frandăş s-a născut la 27 februarie 1952 în localitateea Glăjărie din comuna Gurghiu. A învătat să citească în limba chirilică la vârsta de 12 ani, de la Vasile Lucaciu. un român care a fost în tinereţe militar în garda de onoare a arhiducelui Franz-Ferdinand, prinţul moştenitor al coroanei dublei monarhii şi care a fost martor ocular la asasinarea acestuia pe 28 iunie 1914 de către extremistul sârb Gavrilo Princip.
Ilie Frandăş a publicat primul articol în revista „ASTRE” prima publicaţie de informaţie şi opinie din Reghin tipărită în patru limbi care era editată de Asociaţia pentru Tineret Reghin.
A scris prima carte la vârsta de 52 de ani „Lunca Bradului-Repere în timp”, apărută la Editura Tipomur, în urmă cu 18 ani şi care a fost lansată în cadrul manifestării „Zilele Bibliotecii Comunale Gurghiu” în perioada 23-24 noiembrie 2002.
În 21 de ani de când scrie, a publicat 400 de articole de presă în publicaţii din ţară, şi din străinătate.
A lucrat timp de 21 de ani în sistemul Cooperaţiei de Consum, în comunele: Gurghiu şi Brâncoveneşti.
În calitate de moderator de televiziune la posturile „Gliga TV” şi „Ardeal TV”, a realizat în jur de o mie de emisiuni. Cele mai apreciate interviuri de opinia publică au fost cele realizate în emisiunile: „Viaţa la ţară”, „Mărturii Ale Trecutului” şi „Nestemate Someşene”.
Împreună cu soţia sa Valerica Frandăş, cu care s-a căsătorit pe 20 mai 1977, a fost naş în ultimii 42 de ani la 38 de perechi de miri.
Împreună cu Ansamblul Folcloric „Doina Mureşului”, a reprezentat România pe scenele a 26 festivaluri internaţionale de folclor, din străinătate în calitate de dansator în echipa bătrânilor.
A avut o pasiune pentru carte veche şi pentru arta religioasă (cea mai veche operă este un Mărgăritar tipărit la Bucureşti în 1760) iar cea mai valoroasă din punct de vedere sentimental este un Minei de Blaj care a fost folosit în Mănăstirea Hodacului, pe Tireu, cu o însemnare preţioasă datată de la 1875. Însă puţini ştiu că pasiunea pentru cărţi a lui Ilie Frandăş a pornit de la citit. „Aveam în sat o bibliotecă cu vreo 2000 de volume. Le-am citit pe toate, până prin clasa a VI-a, astfel încât lecturile necesare până la terminarea liceului, le aveam încă din copilărie” declara scriitorul reghinean pentru siteul aşiiromani.com în interviul „Un ambasador al tradiţiilor culturale din lumea satelor mureşene” pe 27 septembrie 2019.
În 43 de ani şi 8 luni, cât timp a fost în câmpul muncii, nu a fost niciodată în concediu de boală. S-a pensionat în 27 februarie 2017 din funcţia de consilier superior din cadrul Biroului de Cadastru şi Registru Agricol al Primăriei Municpiului Reghin.
A deţinut o colecție impresionantă de reviste vechi româneşti, iar alte două colecţii de reviste vechi germane şi maghiare le-a donat pentru biblioteca Despărţământului ASTRA Reghin.
Ca iubitor de istorie a colecţionat multe scrisori datate din perioada Primului Război Mondial şi manuscrise cu valoare istorică de mare însemnătate pentru arealul mureşean.
A colecționat fotografii vechi dinainte de Primul Război Mondial. A primit un premiu în bani fiindcă a participat la un concurs organizat Muzeul Etnografic din Târgu-Mureş.
În timpul liber, în paralel cu cariera profesională, a fost staroste sau colăcar la zeci de nunţi.
A fost chizeş la multe jocuri (populare). Cel mai mare eveniment la care a fost invitat Ilie Frandăş este „Balul Însuraţilor” o manifestare cultural artistică în care participanţii vin costumaţi numai în port popular, şi care îşi propune să aducă un elogiu familiei şi tradiţiilor neamului românesc şi care se organizează în fiecare an, în cursul lunii februarie de familia Gliga din Reghin.
(sursa: visurilenuautermenlimita.com, Robert Matei)
