Motto: “Monahismul este frumos și sublim, căci monahii au aripi și se ridică spre cer, pe când cei ce se căsătoresc umblă pe pământ. Cerul este frumos, dar nu fără pericole: dacă o să cazi de sus, te rănești; dacă o să cazi umblând pe pământ n-o să te rănești, și te vei ridica ușor” (Părintele Ieremia din Eghina 1883-1966)
* “În inima mea întotdeauna am dorit să devin călugăriță. Dar a fost atât de mult de făcut în România când am fost tânără. Dacă Dumnezeu voiește să fie aceasta, El îmi va da putere, cât și mijloace fizice să-mi îndeplinesc datoria. Ca un vapor ce navighează pe mare, am lepădat vechile obligații, poveri, bucurii și dureri, aparținând celei ce fusesem odată. Cu ajutorul Domnului am găsit echilibrul fără a fi neloială trecutului. Am fost capabilă să ascult chemarea lui Dumnezeu și statornică în alegerea cursei care mi-a fost pusă înainte” - Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - “Life Transfigured”, nr. 1/1998, pag. 16.
***
* “Într-o zi, dis-de-dimineață, când aveam șapte ani, am văzut îngerii. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost și atunci. Nu am visat, nici «n-am avut vedenii». Știu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată - ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc și să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei și am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu, Mircea, puțin mai la o parte stătea o ființă cerească. În mâna dreaptă purta o lumânare aprinsă. L-am recunoscut a fi îngerul meu păzitor” - Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - Sfinții Îngeri, Ed. Anastasia, pag. 301.
***
* “Maica Alexandra avea într-un colț al chiliei sale frumoase icoane din aur și argint, datând din secolul al X-lea, între care se afla și una transmisă în familie de la țarul Nicolae I al Rusiei despre care se spune că ar conține o așchie din Crucea lui Hristos. Pe o noptieră, lângă patul ei se afla o mică cutiuță din aur, averea cea mai prețioasă a prințesei de altădată. Cutiuța conținea o fărâmă de pământ românesc, apucat în grabă în timpul evadării din comunismul de tip sovietic, după cel de-Al Doilea Război Mondial. A lăsat prin testament ca acest pământ românesc să fie îngropat cu ea”. Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - Sfinții Îngeri, pag. 15.
Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) (1909-1991), fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand și a reginei Maria.
A fost crescută în credința ortodoxă potrivit constituției României, într-un climat spiritual elevat. A studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie și a fost președinta Asociației Creștine a Femeilor din România. În 1931 s-a căsătorit cu Anton de Hasburg Toscana, tânărul arhiduce al Austriei, iar după moartea acestuia s-a căsătorit cu doctorul Ștefan Isărescu. Alungată din țară în 1947 este nevoită să rătăcească prin Europa, împreună cu cei șase copii ai săi. În 1950 se stabilește în SUA. La sfatul mitropolitului Antonie de Surouzh se mută în Franța. În 1961, la vârsta de 52 de ani, devine novice la mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului” din Bussy-en-Othe, iar în 1957 este tunsă în monahism. În urma unei colecte va ridica în Elwood City (SUA) mănăstirea “Schimbarea la față”, căreia îi va fi stareță și care va fi sfințită în 1968. După 42 de ani de la exil, Maica Alexandra, în vârstă de 81 de ani și cu sănătatea șubrezită, va reveni în România, în 1990. La 21 ianuarie 1991, la ora amiezii, respirația ei s-a oprit. În testament a lăsat să fie înmormântată ca o simplă monahă împreună cu cutiuța, în care păstra PÂMÂNT ROMÂNESC.
A fost o femeie frumoasă de neam regesc, singura femeie din România cu brevet de căpitan de cursă lungă, jucătoare de tenis. A locuit o perioadă de timp la Buenos Aires, unde a înființat un cămin ce a purtat numele mamei sale, regina Maria, destinat refugiaților politici români, iar din 1950 s-a stabilit în Boston. Minola, fiica cea mai mare, căsătorită cu un tânăr american, era fericită și avea doi copii. După o întâlnire, și-au luat rămas bun, avionul a decolat și, imediat după decolare, sub ochii îngroziți ai principesei Ileana, o explozie puternică a făcut fărâme avionul. La scurt timp după această nenorocire, Ștefan, băiatul ei iubit, a căzut de pe cal, s-a lovit la cap și a fost multă vreme în comă. Atunci a înțeles că nenorocirile ce au cuprins-o erau semne de la Dumnezeu, care o chemau în felul acesta să-și schimbe viața. Așa a ajuns să se călugărească, după care și-a văzut pe fiul iubit, Ștefan, însănătoșindu-se. Scrie o carte “Sfinții Îngeri”, prefațată în mod excepțional de Episcopul Cărturar Irineu Bistrițeanul, pe care principesa Ileana o încheie astfel: “«Sfinții Îngeri» este o carte pe care este bine să o păstrăm aproape, pentru că cinstirea noastră pentru îngeri e răspunsul nostru la dragostea lor”.
P.S. “Sfinte Îngere păzitor, care mi-ai fost dat de la Taina Sf. Botez, acopere-mă cu acoperământul aripilor tale și depărtează de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului” AMIN!
Cu dragoste creștină,
preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul
