10 septembrie 2023
Motto: “Țebea este Catedrala Cristică a Românismului, pereții ei sunt ca ai unui abis ceresc, se înalță în jos, în pământ, mormintele cu mucenicii și martirii sunt acoperișul acestui sanctuar, iar mormântul lui Avram Iancu este potirul care păstrează divinitatea românismului, în el se află crucifixul și chivotul în care se vor boteza cruciații neamului Românesc din vecia de mâine”.
* “Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acum, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pot avea; un fel de presimțire, îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc, dar și hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii, pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunii mele”.
***
* “Jur că voi susține totdeauna națiunea noastră românească pe calea dreaptă și legiuită și o voi apăra cu toate puterile. Jur că voi ține și voi apăra legea și limba noastră cea străbună românească, precum și libertatea, egalitatea și frățietatea”.
***
* “Cereți vârtos să se șteargă iobăgia, pentru că, lucrând pe nimica de vreo zece sute de ani în brazdele domnilor, ați plătit și de o sută de ori pământul care vă dădea hrana vieții de pe o zi pe alta, cu atât mai mult că l-ați plătit degeaba, pentru că acela a fost al vostru și pentru el s-a vărsat sângele strămoșilor voștri... Să caute de aceea cu toți a se uni cu poporul, declarând fără sfială ungurilor că nu se odihnesc până ce nu va recunoaște prin lege Națiunea Română și până ce nu va fi reprezentată în dietă, pentru a putea judeca în ce chip și sub ce condiții să se unească cu Țara Ungurească. Nu uitați: nu cu argumente filosofice și umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horea”.
Avram Iancu (1824-10 septembrie 1872), a fost avocat transilvănean și revoluționar pașoptist care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossut. A urmat școala primară în satul natal, iar gimnaziul l-a absolvit la Zlatna, în 1841. A urmat ulterior Facultatea de Drept la Cluj după care dorea să ocupe o funcție în administrație, dar cererea i-a fost respinsă de guvernul unguresc pe motiv că provine dintr-o familie de iobagi. După câteva săptămâni s-a înscris cancelist la Tg. Mureș, la Tabla Regească (Curtea de Apel a Transilvaniei). Își ia examenul de avocat în martie 1848. Cât timp a fost la Tg. Mureș a cunoscut pe cei mai mulți dintre tinerii care aveau să îi fie camarazi de luptă în timpul Războiului Național din Transilvania: Ioan Buteanu, Petru Dobra, Pop Marțian, Vasile Fodor, Iosif Hodoș, Alexandru Papiu-Ilarian, Ioan Oros, Iosif Șterca-Șuluțiu, Dionisie Tobias, Nicolae Vlăduțiu, viitor prefect de legiune, Nicolae Mureșan, viitor tribun, și alții. Cu toții au semnat o petiție către împăratul de la Viena pentru eliberarea din iobăgie, dar li s-au opus tineretul ungar care dorea mai întâi să se unească cu “patria soră, Ungaria”, și mai apoi să se producă eliberarea din iobăgie. Ura nu mai avea mult până să declanșeze un război. Avram Iancu este urmărit peste tot și pentru tot ce zice. Își organizează în drumul său spre Blaj poporul umilit și batjocorit, punând în zone mai importante 8 prefecți care să le fie ajutoare în revoluția care clocotea. Avram Iancu spunea: “Românii nu vor cerși libertatea de la unguri, ei sunt destul de tari ca să și-o stoarcă prin luptă”. Dintre prefecții aleși se numără și Alexandru Bătrâneanu din Balda, primul prefect al Câmpiei Transilvanie, și Vasile Simonis, subprefect al Câmpiei Transilvane din Sărmașu-Mureș. Aceștia, împreună cu protopopul unit cu Roma din Cătina-Vasile Turcu, au fost spânzurați cu capul în jos de către hoardele de unguri însetați de pământ străbun și sânge românesc. În drumul spre Cluj, la intrare pe podul din Someșeni, în partea stângă se poate observa un monument închinat celor trei martiri români, unde sunt înmormântați după un an de zile și doi unguri care au participat la crima odioasă, fiind judecați și împușcați de armata austriacă.
În 1848, luna octombrie, Avram Iancu a înființat în Țara Moților Legiunea Auraria Gemina, el fiind numit de către Comitetul Român de Pacificațiune de la Sibiu în rangul de prefect. În urma războiului, unde uneori a fost trădat și de austrieci și de unguri și de români, Avram Iancu se retrage spre Apuseni pentru a continua lupta pentru moții săi. Primește tot felul de oferte și distincții imperiale și de la armata rusă, dar le refuză pe toate. I se propune o slujbă la Viena cu un salar de 2.400 de Florini sau la Sibiu cu 1.800 de florini, dar le refuză. Este arestat de mai multe ori, dar a fost eliberat de frica moților care își dădeau viața pentru conducătorul lor. În ultimele 2 decenii ale vieții sale a suferit o boală psihică, dar după spusele medicului Ovidiu Vuia din Germania, nu a fost nebun. A rămas în memoria multora ca umblând din sat în sat din dragoste pentru pământul străbun românesc și pentru care și-a dat viața la 48 de ani. Este înmormântat sub Gorunul lui Horea din curtea Bisericii Ortodoxe din Țebea, unde au participat peste 10.000 de persoane. Moții au sosit de seara călări din Vidra de Sus pentru a-l priveghea.
La Balda și la Sărmașu există 2 busturi în centrul satului și al orașului care reprezintă pe prefectul Alexandru Bătrâneanu și subprefectul Vasile Simonis, spre cinstea adevăraților patrioți și cinstitori de neam românesc. Au fost sfințite de armata română cu steagul de luptă, și de episcopul ANDREI de Alba Iulia. Nu pot să nu spun că aceste prime monumente după revoluția din 1989 s-au ridicat fără probleme. Cozi de topor au fost și mai sunt. Primarul de atunci, Suciu, nici un minut nu a venit în tot timpul în care am lucrat cu dragoste și sudoare, dar la realizări, la sfârșitul anului, la darea de seamă a primarului și l-a arondat printr-o minciună crasă. Mergea la bar pentru o cafeluță, dar ne ocolea, nu cumva să-și supere “votanții” care l-au cocoțat într-o funcție pe care n-o merita după trecutul comunist, trimițând duminicile și de Paști oamenii la lucru câmpului sau pe noi, preoții, ne obliga să terminăm slujba mai repede pentru a putea oamenii să meargă la lucru. Și astăzi sunt cozi de topor care-l mai vând pe Avram Iancu și pe aceia care sunt adevărați români și conștienți ai istoriei străbune, care se “împăunează” cu munca altora, fiind doar niște trepăduși ai istoriei și care vor trece precum lebăda prin apă. Sus, pe Dealul Comoara, la Mănăstirea Sf. Mina, în panoplia celor 60 de voievozi, se află și AVRAM IANCU, alături de ruda îndepărtată, HOREA, Crăișorul munților. Ambii privesc de pe Dealul Comoarei, Comoara Pământului Românesc și parcă ar spune ca odinioară: “NO, HAI..., DEȘTEAPTĂ-TE, POPOR ROMÂN”.
Bunul Dumnezeu să-L aibă în împărăția Sa cerească, iar pe noi în inima Sa iubitoare și... iertătoare.
Cu dragoste creștină pentru martirii neamului românesc,
preot ortodox român Ilie Bucur Sărmășanul
