Deși obezitatea este o afecțiune comună, există multe concepții greșite asociate cu ea - și aceste mituri alimentează adesea stigmatizarea socială.
La nivel global, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că aproximativ 650 de milioane de adulți suferă de obezitate.
În ciuda campaniilor de sănătate publică, miturile circulă fără încetare, determinând stigmatizarea persoanelor obeze, cu impact negativ asupra sănătății lor mintale. Iată câteva dintre ele:
1. Pentru a reduce obezitatea, mănâncă mai puțin și fă mai multă mișcare
În multe cazuri, consumul mai multor calorii decât are nevoie organismul constituie cauza directă a obezității. Într-adevăr, marea majoritate a măsurilor indicate pentru reducerea obezității vizează scăderea aportului caloric, intensificarea activității fizice sau ambele.
Deși dieta și exercițiile fizice sunt importante, mai mulți factori fără legătură cu acestea pot juca un rol semnificativ în obezitate.
Acești factori, de care oamenii uită adesea, includ: somn insuficient sau de proastă calitate, stresul psihologic, durerea cronică, perturbatorii endocrini (hormoni) și utilizarea anumitor medicamente.
În aceste cazuri, supraalimentarea poate fi mai degrabă un simptom decât o cauză.
De asemenea, unii dintre acești factori, ca de exemplu stresul și lipsa/calitatea somnului “lucrează împreună” pentru a crește riscul de obezitate.
Apneea în somn (oprirea respirației pentru perioade scurte în timpul somnului) este mai răspândită la cei supraponderali sau obezi. Din nou, se poate forma un cerc vicios: pe măsură ce aceste persoane iau în greutate, apneea în somn se poate agrava, ceea ce poate duce la privarea de somn, care, la rândul ei, poate duce la adăugarea altor kilograme în plus.
Ca un alt exemplu, pare să existe o asociere între durerea cronică și obezitate. Motivele acestei legături sunt cu siguranță complexe și diferă de la o persoană la alta, dar probabil includ factori ce țin de somn, depresie și stil de viață.
Stresul, somnul și durerea sunt doar trei factori care pot conduce la obezitate, de la caz la caz. De aceea, imperativul “mișcă-te mai mult și mănâncă mai puțin” nu se aplică tuturor persoanelor obeze.
Ideea este că, deși aportul de calorii și exercițiile fizice sunt factori vitali în reducerea obezității, ei “nu spun toată povestea”.
2. Obezitatea cauzează diabet
Obezitatea nu cauzează în mod direct diabetul. Este un factor de risc pentru diabetul de tip 2, dar nu toți cei care suferă de obezitate vor dezvolta diabet de tip 2 și nu toți cei cu diabet de tip 2 sunt obezi.
3. Obezii sunt leneși
Un stil de viață inactiv este un factor de risc în obezitate, iar faptul de a deveni mai activ poate ajuta la pierderea în greutate, dar obezitatea înseamnă mai mult decât lipsa de activitate fizică.
Un studiu din 2011 a folosit accelerometre pentru a măsura nivelurile de activitate a 2.832 de adulți, cu vârsta cuprinsă între 20 și 79 de ani, timp de 4 zile. Numărul de pași efectuați s-a redus direct proporțional cu greutatea lor corporală, dar diferențele nu au fost atât de semnificative pe cât s-ar fi putut prevedea, mai ales în cazul femeilor.
Un alt factor de luat în considerare este că nu toți oamenii sunt capabili să desfășoare activitate fizică; unele dizabilități reduc sau chiar fac imposibilă deplasarea.
Pe lângă problemele de sănătate fizică și mintală, unele persoane cu obezitate se jenează de propria lor înfățișare și evită să iasă din casă.
4. Dacă rudele tale apropiate sunt obeze, nici tu nu scapi
Relația dintre obezitate și genetică este complexă, dar o persoană ale cărei rude au obezitate nu va dezvolta neapărat afecțiunea, deși riscurile sunt semnificative.
Înțelegerea rolului genelor și al factorilor de mediu este dificilă; oamenii care au gene asemănătoare locuiesc adesea împreună, prin urmare, pot avea obiceiuri alimentare și stiluri de viață similare.
În 1990, un grup de cercetători a publicat un studiu care a contribuit la separarea genelor de factorii de mediu. Rezultatele au fost publicate în The New England Journal of Medicine: oamenii de știință au investigat gemeni care au fost crescuți separat și i-au comparat cu gemeni care au fost crescuți împreună, pentru a determina gradul de impact al geneticii și pe cel al factorilor de mediu. Concluzia: “Influențele genetice asupra indicelui de masă corporală (IMC) sunt substanțiale, în timp ce factorii de mediu din copilărie au o influență redusă sau chiar inexistentă.”
Un studiu german asemănător a ajuns la concluzii similare. Cercetătorii au descoperit că greutatea corporală a copiilor adoptați se corelează cu greutatea părinților biologici, nu de cea a părinților adoptivi.
Deși studii mai recente indică un oarecare rol al factorilor de mediu, cei genetici par să fie mai semnificativi.
Deși genetica este importantă, asta nu înseamnă că obezitatea este inevitabilă pentru o persoană ale cărei rude au această afecțiune.
5. Obezitatea nu afectează sănătatea
Acesta este un mit. Există mai multe afecțiuni asociate cu obezitatea. De exemplu, obezitatea crește riscul de diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, osteoartrita, apnee în somn și unele afecțiuni de sănătate mintală.
Acestea fiind spuse, chiar și o scădere modestă în greutate poate oferi beneficii pentru sănătate. Potrivit Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC - SUA), “o pierdere de 5-10% din greutatea corporală totală poate să aibă beneficii pentru sănătate, cum ar fi îmbunătățirea tensiunii arteriale, a colesterolului și a glicemiei”.
În condițiile în care miturile despre obezitate și nutriție circulă în mod constant, este important să le abordăm și să le oferim oamenilor fapte pentru a evita răspândirea de informații false, afirmă cercetătorii. (sursa - medicalnewstoday.com)
Traducere și sinteză de ILEANA SANDU
