Cuvântul “desiderata “ provine din latină și înseamnă “lucruri dorite”. Este, de asemenea, titlul unui poem celebru, care a câștigat o faimă deosebită în anii șaizeci, ca urmare a mișcării hippie. Textul este o culegere de sfaturi înțelepte, care a impresionat întreaga lume datorită profunzimii conținutului său.
La un moment dat (sursa - exploringyourmind.com), s-a iscat o dezbatere aprinsă asupra originii acestui poem. În jurul textului a fost țesută o legendă conform căreia poezia a fost scrisă în anul 1692 de un călugăr anonim și că a fost găsită pe o bancă a unei biserici din Baltimore, în urmă cu două sute de ani.
În realitate, autorul este filosoful și avocatul Max Ehrmann (1872-1945), dar textul nu a fost publicat în timpul vieții sale, fiind încredințat tiparului de către soția sa, în 1948.
Greșeala provine din faptul că, mulți ani, “Desiderata” a circulat din mână în mână, transformându-se într-un adevărat manifest. Oamenii care au citit textul au căutat să pună în practică tot ce era scris acolo.
Mulți nu au menționat numele autorului, astfel că textul a ajuns în mâinile unui pastor din Maryland, care a selectat mai multe poezii pentru o antologie specială, cu ocazia Crăciunului. Printre aceste texte se număra și “Desiderata”, iar lângă titlu, preotul a adăugat o notă: “Biserica Sfântul Pavel, 1692”, informații menite doar să precizeze numele bisericii și anul întemeierii acesteia. Unui enoriaș i-a plăcut atât de mult poezie încât a cerut unui ziar să o publice. Astfel s-a răspândit ideea (greșită) că “Desiderata” datează din 1692 și ar fi fost găsită în Biserica Sfântul Pavel.
Oricum ar sta lucrurile, este un text frumos, tradus în peste 70 de limbi.
***
Treci cu pași molcomi prin zarvă și-mbulzeală și gândește-te ce tihnă poți afla-n tăcere. Pe cât ți-e cu putință, dar fără să te dai bătut, rămâi în bună înțelegere cu toată lumea.
Rostește-ți adevărul, calm și limpede; ascultă-i pe ceilalți, chiar dacă-s plicticoși ori neștiutori; au și ei propria lor poveste.
Ferește-te de gălăgioși și de sfădalnici; ei îți amărăsc sufletul și ți-l îngreunează. Nu te compara cu ceilalți, căci vei ajunge înfumurat ori chinuit, fiindcă mereu unii vor fi mai buni și alții mai răi decât tine.
Bucură-te de împlinirile și de năzuințele tale. Prețuiește-ți meseria, oricât ar fi ea de neînsemnată; e o adevărată avere în norocul schimbător al vieții. Fii cu băgare de seamă în afaceri, căci lumea mustește de înșelătorie. Dar nu disprețui virtutea, acolo unde ea există: mulți se zbat pentru idealuri mărețe și peste tot în lume sunt fapte de curaj.
Fii tu însuți. Mai cu seamă, ferește-te de fățărnicie. Nu fi sfidător în iubire; căci, în fața tuturor deșertăciunilor și dezamăgirilor, ea rodește fără-ncetare, precum iarba.
Ascultă cu grijă sfatul anilor care-au trecut și, cu seninătate, desparte-te de cele ce țin de tinerețe.
Întărește-ți sufletul ca să te aperi de nenorociri. Dar nu te lăsa pradă gândurilor negre. Multe spaime se nasc din istovire și din singurătate.
Dincolo de rânduielile pe care ți le statornicești, fii blând cu tine însuți. Ești copil al lumii, la fel ca arborii, la fel ca stelele; ai tot dreptul să fii aici.
Și, fie că-nțelegi ori ba, lumea își vede de-ale ei, așa cum îi e scris. De aceea, să ai pace cu Dumnezeu, în orice chip ți-l imaginezi.
Și, oricare ar fi strădaniile și nădejdile tale, în zarva și tumultul vieții, fii împăcat cu propriu-ți suflet. Cu toate prefăcătoriile, deznădejdile și visele sfărmate, lumea e, totuși, frumoasă. Păstrează-ți conștiința curată. Caută să fii mulțumit.
Versiune în limba română de ILEANA SANDU
