În parohia Jabenița, din protopopiatul Reghin, se află în desfășurare proiectul “Oamenii din satul meu”, dedicat întregii comunități parohiale și, în special, tinerilor. Pornind de la faptul că fiecare comunitate este o comoară în sine, că adevărate nestemate se ascund printre noi și că tinerii parohiei Jabenița au ce învăța din experiența de viață a oamenilor minunați ce îi înconjoară, am bătut împreună cu aceștia la porți și inimi și am fost primiți cu brațele deschise și cu mesele întinse. De atunci, cunoaștem oamenii altfel, primim în dar trăiri, prețuim mai mult tot ce ne înconjoară, învățăm lucruri noi și interesante și țesem amintiri pentru veșnicie.
Având în vedere că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2023 drept Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice, primul nostru popas a fost la venerabilul credincios al parohiei, Ioan Ciorba, care, în cei aproape 101 ani ai săi, a adunat o bogată experiență de viață. Sub corcodușul la adăpostul căruia ne-a întâmpinat, am întâlnit un om coerent, emoționat, dar pregătit să ne vorbească, având un avânt și o însuflețire împrumutată parcă de la firavii săi ascultători.
Ne-a vorbit despre copilărie și despre disciplină ca și cheie după care funcționau familiile, despre tinerețea sa și cum speranța unui “mâine va fi mai bine” l-a trecut prin greutăți pe care tinerii noștri nici nu și le pot imagina. A realizat o paralelă între “atunci” și “acum”, îndemnând copiii să lupte pentru ei înșiși, bucurându-se de tot ce societatea de azi oferă. De asemenea, a fost generos în amănunte din care reiese o curtoazie și demnitate pe care nu le mai prea întâlnim.
La sfârșitul lunii august, cel de-al doilea popas a fost la familia de lutieri Florin Șerbănați și Floricica. Vizibil emoționați, ne-au primit cu căldură, bună-dispoziție, scorușe, înghețată și alte bunătăți, dar și cu “materiale didactice”. Lor li s-a alăturat un membru de suflet al familiei, domnul inginer Sandu Stroe, un formator de maeștri în domeniu.
Au avut loc discuții foarte interesante despre muncă, vocație, seriozitate și satisfacții. Ca întâlnirea să fie completă, au fost prezenți și pasionați ai instrumentelor cu coarde, care au făcut coardele să răsune armonii. După ce au vizitat atelierul de lutierie și au văzut o demonstrație făcută de domnul Florin, tinerii au rămas plăcut impresionați de această experiență.
Cea de-a treia întâlnire din cadrul proiectului nostru a fost la domnul profesor Ioan Ichim și soția dânsului, doamna Maria Ichim, care au deschis larg porțile și inimile și ne-au așteptat cu zâmbetul pe buze la o oră de istorie mai specială. Astfel, la vremea apusului de soare, am călătorit mai întâi geografic în zona noastră, iar apoi istoric, până departe, pe vremea romanilor. Ni s-a vorbit de fosta mină de sare construită de aceștia și în locul căreia astăzi avem Băile Jabenița.
Am traversat, apoi, diferite perioade istorice și ne-am mirat de bogăția pe care o aveau “stăpânii” maghiari, observând harta Domeniului feudal Gurghiu de la 1557. Totodată, ne-am cutremurat de ororile celor Două Războaie Mondiale și viața oamenilor din acea perioadă și chiar am admirat fotografii cu eroii al căror nume le-am citit pe monumentul dedicat lor, la care adunăm an de an “lacrime și flori”.
Din perioada comunistă, am urmărit un mic documentar-mărturie, realizat de profesorul Ioan Ichim cu ocazia obținerii gradului I didactic, mărturia unchiului dânsului, Constantin Ichim, a căruia inimă a bătut mai abitir pentru dreptate și demnitate, într-un răstimp în care ele erau aspru persecutate. Revenind mai aproape de zilele noastre, a fost un adevărat festin în imagini să revedem fosta școală din Jabenița, cadrele didactice și viața școlii de atunci, invitația la joc și voie bună, băile (care erau de o frumusețe extraordinară), corul, ansamblul și echipele de fotbal.
Cea de-a patra întâlnire a avut loc în luna octombrie, iar pașii ne-au purtat spre doamnele Saveta Lateș și Natalia Hărșan. În afară de faptul de a fi unite de legătură de sânge, fiind mamă și fiică, gazdele noastre sunt unite de o dragoste pentru frumos, natură și artă. Astfel, am poposit în curtea casei și am admirat un vernisaj de pictură. Cu o iubire autentică pentru Jabenița și pentru tradițiile sale, doamna Saveta Lateș ne îmbucură nu doar ochiul, prin pictura sa naivă, ci ne cuprinde întreaga ființă și prin snoavele din spatele fiecărei lucrări ne transpune acolo, în locul evocat pe pânză.
Astfel, am devenit și noi călători în timp la școala veche din Jabenița, la Târgul de la Gurghiu, la nunta din fața bisericii, la căratul zestrei miresei, la Băile din localitatea noastră, la horă sau la sfințirea holdelor. Culoarea vie te învăluie și îți liniștește mintea și sufletul, fiind imposibil să nu zâmbești. Cadru didactic de profesie, doamna Saveta și-a exersat de dragul copiilor arta, iar mai apoi, după pensionare, s-a dedicat pasiunii și iubirii pentru aceasta, pictând și participând la nenumărate tabere de pictură și expoziții.
Domnișoara Natalia Hărșan ne-a pregătit și ea un colț de inimă și de grădină. Ne-a vorbit despre pasiune, despre muncă, despre cum dragostea de tot ceea ce ne înconjoară a făcut-o să picteze, iar mai apoi, înțelegând că idea de frumos este interpretabilă și vrând să creeze ceva care să trezească altfel de emoții și care să fie punte spre veșnicie, s-a îndreptat spre arta sacră, în urma studiilor devenind pictor iconar.
Simțind legătura profundă între spiritualitate și artă, domnișoara Natalia a folosit talantul de a picta ca pe o mărturisire de credință și este imposibil ca în fața icoanelor pictate, inima să nu se clatine de drag. Ne-a vorbit despre materialele folosite și despre cum își procurau pictorii în vechime diferiții pigmenți, observând îndeaproape cum arată foița de aur. De asemenea, am ascultat povestea unui traseu în lumea vibrantă culorilor, a amintirilor și a copilăriei.
Ne-am umplut desagii până la următoarea întâlnire și, sperăm noi, i-am umplut cu merinde și pentru vremuri ce-or veni, pentru povești la gura sobei, spuse de copiii noștri. Ne-ar plăcea să știm că peste ani vor vorbi despre aceste popasuri ca de niște amintiri dragi. Le-am mulțumit tuturor gazdelor noastre pentru primire, pentru cuvintele frumoase, pentru ospățul-agapă de la final și pentru invitația de a reveni pe viitor. Proiectul “Oamenii din satul meu” va continua și în următoarea perioadă în parohia noastră.
Pr. Hadrian Horațiu Mălinaș
