Oameni care au muncit ani de zile pe un salariu de mizerie au pensii mai mici sau similare cu asistații social. În această situație, noua lege a pensiilor s-ar putea să fie departe de eliminarea inechităților.
Este o greșeală de concept, pentru că atunci când, în 1989, am făcut schimbarea de regim, am crezut că intrăm într-o lume echitabilă, nu numai într-o lume consumeristă, în care să avem mall-uri cu toate mărfurile, ca la Paris și ca la Berlin.
Am crezut că intrăm într-o lume în care ceea ce ne chinuia până la acea dată va fi înlăturat. Unii regretă, pentru că aveau o siguranță a vieții, nu erai dat afară din serviciu, nu concurai cu nimeni. Dacă aveai postul, îl țineai până la sfârșitul vieții, intrai într-un sistem de pensii care te mulțumea, mai mult sau mai puțin, pentru că era gândit în așa fel încât să mențină o anumită stabilitate socială. Și iată că am intrat acum într-o perioadă în care începem să ne întrebăm dacă a fost adevărat acest vis pe care l-am avut.
Ce s-a întâmplat de fapt? România a intrat într-o perioadă în care istoria economică o compară cu perioada sud-americană din anii '50.
În America de Sud, în anii '50, economia a fost caracterizată printr-o stratificare extraordinară, o pătură subțire, foarte bogată, așa numita pătură de la balcon, pentru că, la acea dată, un politician foarte cunoscut, Peron, vorbea de la balcon, încuraja lumea să trăiască așa cum poate.
Pe de altă parte, 70-80% din populație trăia într-o sărăcie relativă, unii la limita foametei, alții la limita condițiilor de viață rezonabile. Acolo suntem. De ce? Pentru că statul nostru este un stat orientat pentru susținerea doar a unei pături - exact ca în America de Sud, din anii '50 - care beneficiază de niște atribute de putere și de bogăție pe care nu le merită, pentru că un guvern, un stat are obligația să protejeze și să ridice calitatea vieții cetățenilor, nu a familiilor, nu a grupurilor sociale, nu a partidelor.
Lucrurile acestea s-au petrecut pentru că am avut și avem o clasă politică - pot să spun fără să mă rușinez, am făcut și eu parte din ea - o clasă politică needucată, needucată politic. Este o șansă unică să devii conducătorul unei nații în momente complicate. Dacă nu îți dai seama de această responsabilitate, dacă iei lucrurile printr-o viziune strâmbă, meschină, atunci nu meriți acest loc.
Deocamdată, nu putem face mare lucru, pentru că o schimbare înseamnă o reformă politică, or, aceasta se caracterizează printr-o coaliție care nu știe ce să facă, decât să lucreze electoral.
Ce trăim noi, cu această lege a pensiilor, este dovada clară că există incompetență, rea-voință și o depărtare periculoasă a celor care ne conduc de populație.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
