Un comunicat de presă dat publicității ieri de Azomureș arată, poate pentru prima dată, fără perdea, cum statul român a eșuat în privința unui sprijin concret pentru industria și agricultura românească. Deși avem resurse de gaz, fiind favorizați din acest punct de vedere, deși alte țări din UE își ajută industria, Guvernul de la București fie este incapabil, fie nu vrea să ajute Azomureș, cu toate că, nu o dată, responsabilii au primit soluțiile.
Directorul Azomureș: “Statul român are la dispoziție diverse pârghii de sprijin pentru marea industrie care decurg din propriile resurse energetice, ceea ce este o diferență cheie față de UE în general - dar, din păcate, nu le folosește. Azomureș se confruntă și cu alte provocări ce își au rădăcina în lipsa de acțiune a autorităților”
Azomureș a anunțat, ieri, printr-un comunicat de presă că a oprit producția de amoniac și îngrășăminte din cauza lipsei unui angajament strategic al autorităților. Acest lucru va duce, cu siguranță, la probleme ale industriei și a agriculturii românești. “Azomureș, un important producător român de îngrășăminte, a oprit producția de amoniac și îngrășăminte pentru luna decembrie, din cauza unui set de politici și a lipsei de acțiune a autorităților, care afectează negativ marea industrie locală. Impactul negativ, atât asupra industriei, cât și asupra agriculturii din România, ridică îngrijorări cu privire la perspectivele pe termen lung, iar compania solicită autorităților să susțină industria de îngrășăminte din România, recunoscută la nivel global pentru calitatea sa ridicată”, se arată în comunicatul de presă.
Josh Zacharias, directorul general al Azomureș, avertizează asupra unei crize care se profilează în agricultura și industria românească, invocând presiunea asupra costurilor din cauza inflației locale, practicile anticoncurențiale și o viitoare taxă de 1% pe venituri. “Calculăm o reducere de 3% a profitabilității pentru fermierii din România datorită efectului multiplicator al achizițiilor de inputuri, plus veniturile impozitate din vânzarea recoltelor. Este o tragedie ce se derulează cu încetinitorul”, a spus Josh Zacharias.
De la reluarea producției în octombrie, costurile cu gazele naturale au crescut cu aproape 40%, fără a avea legătură cu conflictul din Fâșia Gaza. În ciuda rezervelor ample de gaze din regiune, piața europeană a gazelor rămâne semnificativ mai scumpă decât alte părți industrializate ale lumii (de aproape 5 până la 10 ori mai mare).
“Statul român are la dispoziție diverse pârghii de sprijin pentru marea industrie care decurg din propriile resurse energetice, ceea ce este o diferență cheie față de UE în general - dar, din păcate, nu le folosește. Drept urmare, chiar dacă celelalte țări producătoare de gaze din lume construiesc noi fabrici de îngrășăminte și alte state membre au pus în aplicare pachete de miliarde de euro în ultimii ani pentru a se asigura că industriile mari continuă activitatea de producție, în România, Azomureș - ultima companie de acest gen - se luptă pentru a rămâne operațională”, a subliniat Josh Zacharias. Directorul general al Azomureș atrage atenția asupra diferențelor mari ale prețurilor la îngrășăminte din România față de restul Europei și avertizează că fermierii vor plăti în plus pentru inputurile lor, fără un producător local care să concureze cu importurile. În plus, compania trebuie să susțină și povara certificatelor de carbon impuse de UE producătorilor europeni, spre deosebire de concurenții din afara UE. “Lupt pentru a asigura peste 1.000 de locuri de muncă directe și alte 2.000 de locuri de muncă ce se bazează direct pe Azomureș pentru existența lor, și asta înainte să luăm în considerare zecile de mii de fermieri care au contat pe îngrășămintele Azomureș în ultimii 60 de ani”, a adăugat Josh Zacharias.
Azomureș se confruntă și cu alte provocări ce își au rădăcina în lipsa de acțiune a autorităților, printre care: subvențiile pentru gaze în Bulgaria (România nu are o politică similară și, ca urmare, importurile bulgare de îngrășăminte în România sunt în creștere); supraoferta de gaze subvenționate în România (în ciuda unui surplus semnificativ de gaze naturale tranzacționate de Transgaz, gazul suplimentar nu este pus la dispoziția pieței, deoarece marii producători nu au voie să realoce către consumatori industriali, precum Azomureș); fraudă fiscală la import și sancțiuni (în noiembrie, o navă cu 30.000 de tone de uree a intrat în portul Constanța cu documente false pentru a evita taxele și sancțiunile și, până când autoritățile au descoperit situația, jumătate din transport a dispărut). În ciuda faptului că a prezentat soluții concrete în numeroase ocazii, Azomureș nu a identificat încă vreo schimbare semnificativă sau sprijin pentru a redresa situația. “Lupta companiei are în vedere atât provocările pieței, cât și lipsa de politici eficiente”, concluzionează Josh Zacharias, făcând un apel către autorități să creeze urgent un comitet strategic care să ia în discuție securitatea inputurilor pentru agricultură, precum și viitorul industriei agricole românești în general.
Dragoș Bardoși
