În sfârșit, și țările conservatoare, din UE, și-au deschis, într-o măsură, granițele și pentru români și bulgari, care pot pleca să muncească legal în toate statele Uniunii. Deci, și în acest an (chiar dacă România nu a primit viza Schenghen), românii au cale liberă (legală) să muncească în toate cele 27 de țări ale Uniunii Europene și în Regatul Unit. Da, și în Marea Britanie, care este cea mai inflexibilă dintre cele nouă țări cu restricții severe pentru români și bulgari privind acordarea dreptului să muncească legal. Presa Britanică titra că românii vor invada Anglia (alături de bulgari) cu consecințe deosebite asupra creșterii infracționalității și problemelor grave ce vor conturba liniștea și civilizația britanicilor.
Adevărul este cu totul altul, și anume: nu românii creează probleme de criminalitate și de instabilitate în Marea Britanie, ci vechii lor imigranți, veniți cu mulți ani în urmă, din alte țări dinafara Europei, care, ca și românii, muncesc pe salarii de câteva ori mai mici, față de cele primite de britanici, pentru activități refuzate de localnici, socotite înjositoare pentru aceștia. Realitatea este că străinii contribuie cu multe procente la creșterea produsului intern brut al Regatului Unit și a bunăstării britanicilor, care câștigă de două-trei ori mai mult decât străinii, chiar dacă prestează aceeași muncă.
Important de apreciat este faptul că ambasadorul Marii Britanii la București recunoaște public că românii au o contribuție importantă la creșterea PIB-ului Regatului Unit, astfel că nu au fost trimiși acasă odată cu ieșirea din UE.
De pierdut are numai România, care ocupă locul opt în topul global al migrației forței de muncă cu peste 4,5 milioane de persoane ce lucrează legal (câți muncesc ilegal în străinătate nu se știe) din greu pentru alte state, sporindu-le venitul național și implicit nivelul de trai al locuitorilor acestora. De ce? Pentru că 80% din emigranții români, plecați să muncească prin lume, au vârste cuprinse între 18 și 40 de ani - segmentul de vârstă cel mai activ și eficient (productiv) și mai dispus la schimbare, persoane a căror lipsă se simte din plin în blocarea schimbării în bine, din toate punctele de vedere (mai ales politic, democratic și economic), a României.
Cei mai mulți români plecați cu forme legale să muncească în alte state sunt: în Italia și Spania cu peste un milion în fiecare, circa 500 mii în Germania, 300 mii în marea Britanie, 210 mii în Ungaria, peste
100 mii în Israel, vreo 80 de mii în Austria, sute de mii în SUA, în Canada, Australia, țările arabe și în alte state ale lumii. Adevărul e că România ocupă locul întâi în UE, din totalul populației care a emigrat (12,7%) în alte țări. Însă, cel mai îngrijorător fapt e că 18,4% din totalul emigranților din România sunt cu studii superioare, în timp ce media europeană este doar de 5% a celor cu studii universitare. Pentru ca să ne dăm seama de proporția și îngrijorarea fenomenului (rezultă că guvernanților nu le pasă sau se fac că nu cunosc realitatea), este suficient să precizăm că avem cei mai puțini absolvenți de facultate din Europa. Este foarte trist să aflăm că dintre aceștia, o cincime muncesc și aduc venit pentru alte economii și puțini sunt angajați la mari companii, majoritatea lucrează acolo unde refuză localnicii, mai exact spus la munca de jos, cu brațele, nu cu mintea, mulți cu studii superioare.
De ce acceptă să lucreze în astfel de activități (de sclavi, exemplu în Italia-Sicilia, unde femeile sunt exploatate ca pe timpul surghiunului), care nu au nimic comun cu studiile lor? Deoarece câștigă dublu sau triplu decât în țară, chiar dacă și-ar găsi loc de muncă corespunzător cu nivelul studiilor făcute.
“Pentru România, acest fenomen se traduce prin scăderea progresivă, dar masivă, a efectivelor de specialiști, în educație, inginerie și sănătate. Mai mult, piața autohtonă a muncii începe deja să se confrunte cu goluri de personal în construcții, turism și industria lemnului. Pe termen scurt, continuarea fenomenului are mai degrabă valențe pozitive: pentru zecile de mii de familii rămase acasă (dar și pentru economia țării, mai ales pentru actualii guvernanți), sumele trimise de cei plecați sunt estimate, anual, la patru miliarde de euro, sunt un veritabil panaceu (dar mai ales salvatoare pentru acoperirea cheltuielilor guvernului făcute în favoarea clientelei politice). Apoi, este evident că în stadiul de acum, piața muncii este incapabilă să absoarbă câteva milioane de oameni care s-ar întoarce, sau s-ar răzgândi în privința plecării (se estimează că trimestrial au plecat să lucreze afară peste 100 de mii de persoane, în special tineri absolvenți de universități - medici, profesori, electroniști, ingineri). Pe termen lung, însă, nu trebuie să ne mințim: “consecințele vor fi dezastruoase, și nu, nu este un cuvânt dur”.
Dacă avem în vedere că numărul șomerilor se va menține ridicat, mai ales că acum, la sfârșit de an, din industria ușoară s-au concediat 700 de persoane, că investițiile s-au redus mult, taxele noi sau cele majorate s-au înmulțit, investitorii străini pleacă din cauza instabilității politice, și a fiscalității, și a conflictelor politice, mai ales în privința destabilizării justiției - DNA, debarcarea prim-miniștrilor, a multor miniștri. E greu să ne așteptăm la mai bine! Ca urmare, de ce și la ce să se întoarcă românii acasă? De ce și pentru ce să nu plece tot mai mulți să lucreze afară? Răspunsul trebuie dat de actualul Guvern, dacă îl va avea!
Ioan Husar
