În ziua de 20 decembrie, Biserica creștină îl sărbătorește pe Ignatie Teoforul (35-117), episcop de Antiohia, martirizat în timpul împăratului roman Traian* A fost arestat, împreună cu alți creștini și pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare, în amfiteatrul de la Roma. Numit și “Sfântul purtător al focului dragostei pentru Dumnezeu”, sărbătorirea lui în preajma solstițiului de iarnă are două motivații: una etimologică: “ignis” (“foc”) și una simbolică - sfântul a fost devorat de lei, animale care simbolizau Soarele * În mod tradițional, la 20 decembrie, românii sacrifică porcul de Crăciun, ziua fiind cunoscută sub numele de Ignatul porcilor.
În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. După sacrificarea porcilor, ziua începea să crească și Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii și a vieții.
Se crede că în noaptea de Ignat porcii visează că vor fi tăiați. De acum încolo nu se mai îngrașă, nu mai pun carne pe ei și nu mai mănâncă, pentru că și-au visat tăierea. Singura activitate permisă în această zi era tăierea porcului. Femeile însărcinate, de teama de a nu naște copii cu infirmități, respectau cu strictețe interdicția de a lucra. Persoanele care lucrau în această zi, erau pedepsite de cea care patrona ziua: Înătoarea - o femeie bătrână, lacomă și urâtă. Potrivit credinței din popor, ea le ispitește pe femei să lucreze, după care le opărește.
Prin multe părți porcii sunt tăiați în această zi. O credință musceleană ne îndeamnă: “Chiar de n-ai tăia un porc, taie cel puțin o pasere: găină, rață, gâscă; ori înțeapă creasta la o găină neagră ca să dea sângele, că așa e bine: să vezi sânge în ziua de Ignat, că numai atunci vei fi ferit de boli”.
La tăierea porcului nu trebuie să stea nimeni prin apropiere, dintre cei care sunt miloși din fire, căci se crede că porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi bună. Cel ce taie porcul nu trebuie să strângă din dinți, ca să nu iasă carnea porcului tare și să fiarbă cu greutate.
Exista și obiceiul ca porcul tăiat să fie încălecat.
Ion Creangă mărturisește în “Amintiri din copilărie”: “La Crăciun, când tăia tata porcul, și-l pârlia, și-l opăria, și-l învălia iute cu paie, de-l înădușii, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei”.
Etnologul Tudor Pamfile menționează că “prin unele părți se crede că se dă copiilor cari se scapă, noaptea în pat cu udul, să mănânce coada porcului și vor scăpa de această slăbiciune”.
În credința populară, diferite organe sau părți din carnea porcului tăiat sunt utilizate ca remedii în tratarea unor boli ale oamenilor și animalelor:
* Untura de la porcul negru e bună pentru sănătatea oilor.
* O bucată din untura de porc negru era dusă la biserică de Bobotează, pentru a fi sfințită. Cu aceasta se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri.
* Sângele porcului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai.
* Cu părul de porc se afumau copiii atunci când erau deochiați.
* Gospodarii cred că pot cunoaște dacă în viitor nevestele lor vor naște fete ori băieți, după cum se arată o bucată de carne așezată în osânză. Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, aceasta era semn că stăpânul va avea noroc de mulți bani.
* Splina porcului este cea care descoperă durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subțire, arată că va fi iarna săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelșugat. (surse - azm.gov.ro, identitatea.ro) (I.S.)
Ileana Sandu
