Poporul român și... străbunii

Distribuie pe:

Motto: “Să mergi cât mai mult la mormântul strămoșilor tăi, să-ți amintești însușirile lor covârșitoare și să-ți dai silința de a cultiva în copiii tăi pe cele bune și de a stârpi pe cele rele”.

Ioan Slavici (1848-1925), scriitor, jurnalist, pedagog, membru al Academiei Române

* “Străbunii noștri ne-au conservat limba și pământul strămoșesc; generațiunea ce se duce a făcut unirea, independența și a lucrat mult pentru libertate. Acum e rândul nostru: nouă ne este dat a completa unitatea națională, a întări libertatea și a face ca România să se dezvolte și să asigure un trai fericit fraților de un neam”.

Vasile Lucaciu (1852-1922), preot, om politic

***

* “Un popor, pentru a ajunge la o cultură deplină și pentru a putea deschide drumuri pentru omenire, trebuie să ajungă la o înfățișare unitară și armonioasă a vieții lui sufletești, trebuie să așeze viața colectivă pe temeliile solide ale dreptății, trebuie ca din sânul ei să se ridice exemplare privilegiate care sunt în stare să cugete lumea și existența în întregimea ei, trebuie ca viața lui să fie supusă normelor morale comune tuturor membrilor ei...”.

Constantin Antoniade (1880-1954), jurist, filosof, diplomat, istoric, scriitor de origine greacă

***

* “Noi, românii, să gândim că odată trebuie să formăm un corp tare, un trup și un suflet, care să se numească nația română. Să arburăm (arborăm) mai presus de toate steagul naționalității și să fim siguri că vom triumfa de toate greutățile. O țară mică trebuie să fie mai activă în apărarea onoarei naționalității sale decât orice alt lucru”.

Mihail Kogălniceanu (1817-1891), ministru plenipotențiar, avocat, publicist, istoric, patriot desăvârșit

P.S. “Un călugăr egiptean locuia aproape de Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450). Împăratul mergând prin zona unde era sihastrul, a fost atras de chilia acestuia. L-a găsit pe acesta stând la masă, și mânca foarte liniștit. Împăratul a spus cine este și că dorește să guste și el din ceea ce mănâncă el. A înmuiat pâinea în untdelemn și a fost mirat ce bună este aceasta. Cum ați făcut-o?, a întrebat împăratul. Am făcut-o cu rugăciune și binecuvântare de la Dumnezeu. Împăratul i-a spus acestuia: «Fericiți voi care nu aveți grijile vieții acesteia și trăiți în pace și înțelegere cu Creatorul!»“

Noi, creștinii, care avem virtutea cumpătării ca una din devizele mântuirii, înțelegem că nu cantitatea și calitatea mâncării este neapărat importantă, ci binecuvântarea pe care o cerem lui Dumnezeu, care știe El cum să ne hrănească, să ne ocrotească și să transforme puținul în mult și răul în bine. “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă!” (Matei cap. 6, vers.33).

Cu dragoste creștină, preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL

Lasă un comentariu