Motto: “În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavăȚie.”
Troparul glas 1 - la Botezul Domnului
Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Precum este scris în Proorocie la Maleahi și Isaia: “Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: “Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”.
Ioan boteza în pustie, propoveduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor. Și ieșeau la El tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.
Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică. Și propoveduia zicând: “Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă să-i dezleg cureaua încălțămintelor.
Eu v-am botezat pe voi cu apă, el însă vă va boteza cu “Duhul Sfânt”. (Marcu 1, 1-8).
***
* “Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit să mărturisească despre Lumină” (Ioan cap 1, vers. 6-7). Sfântul Ioan Botezătorul a fost, după cum ne spune însuși Mântuitorul Hristos, cel mai mare om de pe Pământ care s-a născut din femeie, dar cel mai mic în Împărăția cerurilor. Strigătul său,
“Pocăiți-vă!”, a avut un mare efect asupra națiunii ebraice ce gemea sub jugul invadatorilor romani, mari mulțimi de oameni urmându-l în pustie. Părinții Sfântului Ioan Botezătorul au fost un preot numit Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar mama era Elisabeta, din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, erau oameni în vârstă, dar Elisabeta nu putea să aibă copii, fiind stearpă. După rugăciuni fierbinți, Elisabeta naște un prunc care primește numele de “Ioan”, care după proorocia îngerului Gavriil va merge “în duhul și puterea lui Ilie”, iar lui Zaharia i se dezleagă limba, el care nu crezuse în profeția arhanghelui Gavril, că soția Elisabeta va naște un fiu ce se va chema Ioan și nu Zaharia, și că va fi mut până în ziua când se vor împlini toate acestea. Tradiția ne spune că Zaharia a fost ucis în templu din porunca tiranului împărat Irod.
Sfânta Scriptură ne spune că Ioan a trăit în pustia de lângă Marea Moartă, hrănindu-se cu lăcuste și miere sălbatecă, fiind îmbrăcat cu haine din păr de cămilă și cingătoare de piele. La vârsta de 30 de ani, a început să propoveduiască venirea lui “Hristos, Adevăratul Botezător în Duh și Adevăr”, botezând în Iordan mii de oameni mustrând, certând, îndemnând pe toți pe “calea lui Hristos”. Sfârșitul Sfântului Ioan Botezătorul a fost deosebit de trist. Pentru că osândise în public păcatele regelui Irod Antipa, care trăia în fărădelegi cu Irodiada, soția fratelui său; a fost aruncat în închisoarea din cetatea Maherus, unde a stat un an de zile, după care în urma unui șantaj pus la cale de desfrânata Salomeea, fiica Irodiadei, acestuia i se taie capul. Moare la vârsta de 32 de ani, ca un adevărat creștin al lui Hristos și mucenic al Acestuia.
El, este ultimul și cel mai de seamă dintre proorocii Vechiului Testament, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, cel care face legătura cu Noul Testament. Rămâne în istorie un arc peste timp, o personalitate puternică, de excepție, un suflet nobil cu o ținută morală vrednică de admirație, gata de jertfă, necruțător cu cei păcătoși, însușiri cere-l definesc pe adevăratul profet. După aproape două mii de ani se zidesc biserici, schituri, mănăstiri, se botează copii cu numele lui.
***
Pocăința este numită de către poetul american Robert Frost (1874-1963), “Revoluția unui om”. Această pocăință cere 5 lucruri:
a). Minte schimbată - Aceasta te ajută să vezi răul din mintea ta, care te-a făcut să acționezi greșit. Apoi, te ajută să actualizezi “mintea lui Hristos” Care locuiește în tine de la Botez.
b). Inimă schimbată - este inima ce exprimă adevărata tristețe pentru păcat; inima e centrul spiritual al ființei umane, eul cel mai adânc și adevărat, care e menit să fie sălaș pentru Hristos.
c). Direcție schimbată - schimbarea minții și a inimii, pentru pocăință, duce la schimbarea direcției vieții. Cuvântul evreiesc pentru pocăință este “a te întoarce”, adică să lepezi răul, întorcându-te către Dumnezeu.
d). Viață schimbată - Trebuie să schimbăm cuvintele rele cu cele bune, necinstea cu cinstea, ura cu iubirea. Mântuitorul Hristos spune: “Pomul bun face roade bune”.
e). Slujire schimbată - O viață schimbată duce la o slujire schimbată. Pocăința înseamnă că noi încetăm să slujim păcatul, sinea și idolii, și ne întoarcem la adorarea și slujirea adevăratului Dumnezeu. “Pocăința este deci, cu adevărat, revoluția unui om”.
Dr. Pop Irineu (1953-), Arhiepiscop de Alba Iulia, “Cărturar creștin”
P.S. “Sfinte proorocule Ioane, Botezătorule al lui Hristos, roagă-Te pentru noi, păcătoșii, și ceartă și mustră, cum ai făcut cu regele Irod, pe toți cei ce au ruinat, furat și sărăcit, frumoasa noastră Țară, România”!
“La mulți și fericiți ani”, pentru aceia care s-au învrednicit a purta numele proorocului IOAN, cu toate diminutivele aferente.
Cu dragoste creștină,
preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
