Mă întrebam întotdeauna, atunci când vedeam oameni pescuind în apa râului Mureș, dacă mai trăiesc pești, dacă mai există un habitat propice lor! Nu mă pricep la pescuit. Nu știu să leg cârligul, să momesc sau alte taine ale ademenirii peștelui. Dar îmi place apa! Îmi place să-i aud sunetul în curgerea ei.
Am în minte imaginea de demult a pescarilor adunați pe malul Mureșului. A peștilor pe care îi prindeau.
Astăzi mi-a fost dat să revăd din nou acea imagine! Am rămas uluit de ceea ce vedeam! Zeci de oameni strânși pe malul apei l-a pescuit! Mă aflam în zona Aleea Carpați în preajma unui loc cunoscut de târgumureșeni ca “Șorpatika” . Nu-mi venea să cred! Mi-am zis că e vreun concurs de pescuit!
Intrând în vorbă cu pescarii am aflat că acest loc este de regulă frecventat de iubitorii pescuitului.
- Aici este locul magic ? În alte zone nu se poate pescui?
- Nu este așa simplu! Aici este o porțiune cu apă adâncă, vreo 4-6 metri, care le este prielnică peștilor pe timpul iernii și în consecință se adună aici.
- Ce soi de pește se prinde?
- Scobar, îmi zice domnul, moment în care a agățat unul, chiar mărișor!
Nu-mi venea în minte cum îi spuneam noi la specia aceasta. Era altă denumire. “Paduc” îmi zice văzând că sunt nedumerit.
- Așa este! Mai erau pirci, mrene, hughilăi cum le spuneam noi atunci.
- Și cum pescuiți? Îl întreb văzând că nu era la dop ci un fel de coșuleț în care se punea momeala.
- I se spune pescuit - l a feeder - ! E cel mai indicat aici!
Era foarte preocupat de ceea ce făcea. Era un timp plăcut, valurile erau line. Foșnetul copacilor reîntregea această atmosferă. Îmi venea să fug la magazinul cu specific pescăresc, să-mi cumpăr și eu o undiță și să vin să stau lângă ei.
- Mâine, vă întoarceți?
- Cred că da! Dar trebuie să mă scol devreme pentru a prinde un loc!
Ce frumos! Ce locuri! Ce oameni minunați! Ah,da! Este și pește!
Alexandru Ciula
