În funcție de numărul stupilor, putem afla care stupari sunt amatori, semiprofesioniști sau profesioniști.
Amatori - obiectivul principal este obținerea de produse apicole care să acopere necesarul pentru familie și, eventual, obținerea unui profit. Potrivit normelor, se consideră amator stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei, acest stupărit se caracterizează prin următoarele: volum de muncă mediu (la sfârșit de săptămână); materialul genetic (roiuri, mătci) se obține prin mijloace proprii; apicultorul are o altă muncă de bază.
Semiprofesioniști - numărul de familii este de 100-300, volumul de muncă 1.200-1.300 ore/an, materialul genetic se cumpără de la unitățile specializate, se poate practica o apicultură modernă, prin mecanizarea lucrărilor, se prelucrează primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie.
Profesioniști se pot considera apicultorii care dețin peste 300 de stupi, un număr optim fiind undeva spre 600. Aici, lucrurile se schimbă radical, stupăritul pastoral fiind absolut necesar. Numărul de ore de muncă pe an crește.
Cum învăț?
Aceasta reprezintă o problemă foarte importantă pentru un începător. Există foarte multe informații disponibile, dar, din păcate, multe sunt fie prea succinte, fie greșite, iar altele sunt scrise într-un limbaj mult prea academic. Există foarte multe păreri referitoare la unul și același lucru. Astfel, este important să citiți cât mai multe cărți, articole, reviste și să încercați să alegeți doar acele informații care sunt elaborate de experți în domeniu.
Cărțile
Majoritatea oamenilor apelează la cărți atunci când doresc să se documenteze. Multe asociații apicole au biblioteci, dar veți găsi și cărți de apicultură prin librării sau în vânzare pe internet. Din păcate, multe cărți de apicultură conțin greșeli sau sunt scrise de persoane care au foarte puțină experiență în acest domeniu. Cel mai bine ar fi să căutați cărți care sunt recomandate de către Asociațiile de apicultori.
Internetul
La fel ca și în cazul cărților, există multe site-uri care sunt dedicate apiculturii. Cel mai bine ar fi, totuși, să consultați site-urile românești, deoarece acestea sunt mult mai relevante în ceea ce privește tipul de apicultură practicat la noi în țară. De exemplu, în tratarea diverselor boli ale albinelor se utilizează tratamente diferite de la o țară la alta.
Reviste de specialitate
Majoritatea revistelor apicole au o tematică generală și cuprind și articole pentru începători.
De unul singur?
Este destul de greu să obții cele mai noi informații în domeniu, dacă nu te documentezi. Este foarte bine să lucrezi pe cont propriu, dar este bine să ai cu cine să-ți împărtășești ideile și părerile, așa că ar fi excelent dacă ai putea apela la un apicultor experimentat.
Este bine sa fii membru al unei asociații?
Răspunsul este, fără nicio ezitare, DA. Apicultorul modern trebuie să aibă mult mai multe cunoștințe și să fie mult mai responsabil. Este mult mai ușor să înveți atunci când ești parte a unui grup organizat.
Ce cunoștințe ar trebui să am pentru început?
* Cunoștințe de bază
Orice apicultor trebuie să știe care este ciclul de viață al fiecărui tip de albină din stup. Acest lucru îl ajută să înțeleagă problemele cu care se confruntă stupul și să-și dea seama când albinele sale sunt pe cale să roiască. Roitul este un proces natural al oricărui stup, așa că trebuie să înțelegi și să știi cum funcționează ciclul de viață al unei mătci, pentru a putea pune în aplicare diversele tehnici anti-roit existente.
* Bolile albinelor
Albinele, ca orice altă creatură de pe pământ, suferă de diverse boli. Un apicultor trebuie să le cunoască și să le identifice, la timp, pentru a le putea trata. Cele mai importante boli sunt loca americană și loca europeană. Această boală este destul de greu de identificat de către apicultori și mulți dintre ei, când se confruntă cu o epidemie de loca, nu știu exact ce se întâmplă. Dacă un apicultor nu face nimic pentru a trata indivizii infectați, atunci aceștia îi vor îmbolnăvi și pe cei sănătoși. Cel mai important lucru este recunoașterea simptomelor bolii. Este foarte important să faceți deosebirea dintre un puiet bolnav și unul sănătos. Totuși, nu vă îngrijorați, aceste boli nu mai sunt atât de larg răspândite cum erau în trecut.
O altă boală întâlnită în fiecare stup este varroa. Este foarte important să cunoașteți ciclul de viață al albinelor, pentru a aplica diferitele tratamente. Monitorizarea este foarte importantă pentru a vedea dacă tratamentul aplicat are rezultate.
* Ce echipament îmi trebuie?
Pentru început, nu este nevoie să achiziționați echipamente sofisticate sau care sunt utilizate rar, chiar și de apicultorii experimentați. lată cam ce ar trebui să cumpărați pentru început.
1. Costumul
Acesta este cel mai important. Mulți apicultori cu experiență lucrează în stupină, fără niciun fel de protecție, dar, în general, acest lucru este destul de periculos și deloc recomandat unui începător. Nu fiți curajoși când nu e cazul. Pentru un începător sunt de recomandate acele costume care au buzunare largi în față. Costumul trebuie să aibă manșetele elastice și vălul și pălăria detașabile. Câteva informații suplimentare:
* Asigurați-vă că pantalonii sunt băgați în șosete pentru a împiedica pătrunderea albinelor;
* Mănușile de cauciuc sunt destul de bune. Dar niciun tip de mănușă nu oferă protecție maximă împotriva înțepăturilor;
* Mănușile stânjenesc destul activitățile pe care le desfășurați și, în anumite situații, veți fi nevoit să le dați jos.
2. Afumător
Cumpărați unul de calitate, pe care să-l puteți manevra ușor.
3. Lăzi pentru stupi
Prima întrebare este ce fel de lăzi să cumpărați. La ora actuală, pe piață există aproximativ șase tipuri de stupi. De multe ori, apicultorii începători și-au început activitatea cu un anumit tip de stup. Sunt multe lucruri care influențează un apicultor începător în achiziționarea tipului de stup: prețul, materialul, sfaturile primite și ceea ce a citit.
Mulți au început să practice apicultura ca urmare a faptului că au moștenit sau primit niște familii de albine. Dacă sunteți în această situație, ar fi bine să nu schimbați lăzile în care sunt albinele, până nu acumulați suficientă experiență. Înainte de a lua o decizie pe care s-ar putea să o regretați, încercați mai multe tipuri de lăzi și vedeți care vă este mai la îndemână. La ora actuală, majoritatea lăzilor sunt confecționate din lemn de brad. Totuși, în ultima vreme, au început să se utilizeze și alte materiale. Au apărut lăzi din poliestiren. Dar, înainte de a le folosi, asigurați-vă că sunt compatibile cu cele de lemn și mai gândiți-vă la faptul că nu pot fi arse ca și cele de lemn, dacă familia găzduită în interior suferă de loca. Înainte de a-i cumpăra, ar fi bine să reflectați asupra avantajelor și dezavantajelor prezentate de astfel de stupi.
Lada este doar o “unealtă” a apicultorului, deoarece albinelor nu prea le pasă unde locuiesc. Ele își fac la fel de bine treaba și în scorbura unui copac și într-un stup modern. Dacă ați avea un alt hobby, cum ar fi, de exemplu, fotografia sau tenisul, probabil ca v-ați alege aparatul sau racheta, cu multă grijă. La fel trebuie să procedați și în cazul lăzilor pentru stupi. Așadar, fiți atenți!
Ar fi bine ca, la început, să vă faceți singuri lăzile, pentru a vă familiariza cu părțile lor componente. Lăzile pot fi construite destul de ușor, dacă aveți un minimum de unelte de tâmplărie și un pic de pricepere. Totuși, nu ar strica să vă informați puțin înainte. Desene cu părțile componente ale stupilor sunt la dispoziția dumneavoastră fie în cărți, fie pe internet sau în reviste. Probleme ridică doar construirea interiorului, exteriorul este destul de ușor de realizat. Cel mai bun material pentru stupi este lemnul de brad. Puteți utiliza și alt tip de lemn, dar ar fi bine să îl evitați pe cel de calitate inferioară.
* Albinele
Tipul de ladă și soiul de albine din interiorul său produc mai multe dispute în rândul apicultorilor decât orice alt subiect. Totuși, nu vă speriați, rezolvarea este una simplă. Albinele prolifice au nevoie de mai mult spațiu, pe când cele mai puțin prolifice de un spațiu mai restrâns. Nu vă lăsați înșelați de ideea că matca are capacitatea de a depune ouă direct proporțional cu numărul de albine și, în consecință, cu cantitatea de miere produsă.
Apis mettifera carpatica este albina românească, o subspecie a albinei melifere europene. Culoarea, capacitatea de reproducere a mătcii, frugalitate (cât mănâncă), comportamentul pe faguri și, în ultimă instanță, temperamentul pot varia de la o familie la alta.
Este bine ca un apicultor începător să aibă în grijă, la început, de un roi pe 3-5 rame. Nu este bine să vă hazardați și să vă cumpărați vreo 40 de familii, când nu aveți nici un pic de experiență. Riscați ca în primăvara următoare să nu mai aveți nicio albină. Este mult mai ușor pentru un începător să aibă în grijă o colonie mică. Dar, aveți grijă, albinele nu așteaptă, așa că documentați-vă din timp, căci micul roi se va transforma, în curând, în familie și nu una oarecare, ci una mare, zumzăitoare și cu tot felul de probleme.
Dacă alegeți să cumpărați albine, aveți grijă ca acestea sa fie sănătoase.
Din această cauză, ar fi bine să plecați la “cumpărături” alături de un apicultor experimentat.
* Alte unelte necesare
Dacă nu intenționați să depășiți stadiul de hobby, nu aveți nevoie de cine știe ce unelte sofisticate. Totuși, ar fi bine să aveți hrănitoare pentru albine, deoarece ele trebuie hrănite, mai ales primăvara devreme sau când condițiile meteo sunt nefavorabile, lungi perioade timp.
Pentru cei care sunt interesați să atingă statutul de producător și distribuitor de miere, atunci e nevoie de unele puțin mai sofisticate.
* Înțepăturile
Veți fi înțepați. Este un lucru cert. Nu se poate apicultură fără înțepături. Chiar dacă luați toate măsurile de prevedere atunci când lucrați în stupină, tot veți fi înțepat accidental. Umflarea la locul înțepăturii este ceva normal și nu înseamnă că aveți o reacție alergică. De obicei, cu cât o zonă este mai moale, cu atât mai mult se va umfla. Logic ar fi sa vă acoperiți capul de fiecare dată când sunteți în preajma stupului și să afumați întotdeauna o familie, atunci când doriți să lucrați în stup.
* Febra albinelor
Acum, că microbul v-a prins, s-ar putea ca entuziasmul să vă întunece rațiunea. Apicultura este un domeniu atât de fascinant, încât este de înțeles dorința începătorului de a avea cât mai multe familii. E bine să înmulțiți albinele, dar este o mare prostie să vă dublați efectivele înainte de a învăța măcar elementele de bază ale apiculturii. Este bine să înțelegeți exact ce se petrece în interiorul stupului, înainte de a vă apuca să vă extindeți. Ar fi păcat să rămâneți fără albine.
Concluzii
Mulți oameni se apucă de apicultura, după ce ies la pensie, spunând că au vrut întotdeauna să practice apicultura, dar nu au avut timp. Nu dorim să discriminăm pe nimeni, dar este mult prea târziu. Sunt atât de multe de învățat încât, practic, ai nevoie de o viață întreagă. Așa că, dacă doriți să vă apucați de apicultură, nu așteptați pensia. Începeți acum! Altfel, vă privați de multă plăcere și de multe ore de relaxare.
Cele mai importante măsuri de susținere a apiculturii românești
- sporirea patrimoniului apicol, prin înmulțirea numărului de familii de albine;
- menținerea și îmbunătățirea fondului genetic apicol autohton, prin crearea de noi linii și hibrizi de înaltă productivitate, cu rezistență naturală la boli și adaptate condițiilor bioapicole din țara noastră;
- accentuarea procesului de profesionalizare, prin introducerea elementelor noi de creștere, dotare, modernizare și integrarea tehnologică în stupinele profesioniste;
- diversificarea producției apicole, prin recoltarea de la albine a următoarelor produse apicole: miere, ceară, polen, lăptișor de matcă, propolis, venin de albină și, la comandă, a apilarnilului;
- valorificarea superioară a produselor apicole pe piața internă și externă, prin înglobarea acestora în produse terapeutice și cosmetice de mare valoare;
- înființarea unor stupine model în gospodăriile cu potențial turistic și apicol, care să asigure produse de calitate și o alimentație sănătoasă;
- motivarea apicultorilor pentru a trece la stupăritul industrial, de minim 150 de familii, în următorii 10 ani, pentru a crește indicatorii de profitabilitate/exploatație.
