Candidatura dlui Klaus Iohannis la funcția de președinte al Consiliului European iese, pe zi ce trece, din sfera zvonisticii, conturându-se ca o perspectivă (zic unii) reală și nu lipsită de șanse, în situația în care actualul președinte, Charles Michel, și-a anunțat candidatura pentru alegerile europarlamentare din vara acestui an.
Știrea potrivit căreia dl Iohannis vizează președinția forului european a fost publicată, inițial, de agenția americană de presă Bloomberg și preluată, ulterior, de mass-media internaționale, deși, până la ora actuală, Palatul Cotroceni nu a comentat “zvonurile” lansate în spațiul public.
Iohannis - notează sursa citată - se alătură unei liste restrânse de foști lideri ai UE - printre care italianul Mario Draghi și luxemburghezul Xavier Bettel - ale căror nume au fost vehiculate ca posibili candidați.
Șansele dlui Iohannis par să crească cu atât mai mult cu cât Mario Draghi, fost prim-ministru al guvernului italian și fost director al Băncii Centrale Europene, “nu este interesat de un loc de muncă în UE”, potrivit unui oficial informat asupra intențiilor sale.
Pe de altă parte, Xavier Bettel, fost prim-ministru al guvernului de la Luxemburg și actual ministru de externe, a declarat, luni, presei locale că, “în prezent nu este candidat” și că dorește să rămână în țara natală.
În această situație, dl Iohannis s-ar confrunta cu o luptă dificilă pentru a obține postul vizat doar dacă președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, va obține un al doilea mandat, deoarece ambii sunt membri ai Partidului Popular European de centru-dreapta.
Alegerile europene au loc între 6 iunie și 9 iunie, iar dacă Charles Michel va fi ales, el ar putea renunța la actuala funcție înainte ca mandatul lui să se încheie, în noiembrie. Dacă nu va exista un acord rapid, cu privire la un înlocuitor, postul ar putea să-i revină, temporar, premierului ungar Viktor Orbán, a cărui țară va deține președinția rotativă de șase luni a UE.
Or, această perspectivă îi îngrozește pe liderii UE - cărora Orbán le stă precum sula-n coastă - și poate constitui un stimulent puternic pentru a se ajunge la un compromis, având în vedere că membrii blocului comunitar nu-l pot ierta pe colegul ungur, printre altele, pentru că a blocat ajutorul pentru Ucraina, a pus la îndoială faptul că invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia ar trebui numită “război” și a fost singurul lider al UE care s-a întâlnit cu președintele rus Vladimir Putin, de când a fost emis un mandat internațional de arestare împotriva lui, pentru presupuse crime de război.
La București, scena politică a luat foc: premierul Marcel Ciolacu a declarat, la începutul ședinței de guvern de joi, că “ar fi bine pentru România să avem o poziție așa importantă la nivel european, indiferent de la ce partid ar face parte”, exprimându-și, de fapt, susținerea lui Klaus Iohannis pentru funcția vizată.
De la celălalt capăt al eșichierului, europarlamentarul Eugen Tomac, președintele PMP, respinge, categoric, acest scenariu, declarând, într-o intervenție la un post de televiziune, că este vorba de “o intoxicare apărută în presă și dezbătută cu interes politic, evident, al PNL”: “Este un scenariu nerealist pe care încearcă PNL-ul să-l arunce pe piață, cu scopul de a-l face mai mare decât este pe președintele Iohannis, care n-a reușit un lucru elementar: să impună, în ultimii doi ani, pe ordinea de zi a Consiliului European, deci a instituției pe care, teoretic, PNL-ul crede că o poate conduce, chestiunea Schengen”. La fel de mânios este și dl Dan Barna.
Potrivit reglementărilor UE, rolul președintelui Consiliului European este acela de a prezida reuniunile celor 27 de lideri ai Uniunii și de a reprezenta blocul comunitar pe probleme legate de politica externă.
Funcția, potrivit unor comentatori, “nu presupune, de fapt, prea multă putere de decizie, iar președintele are mai mult un rol organizatoric, managerial”.
...Ceea ce n-ar fi chiar o problemă pentru domnul Iohannis.
Plus că, pentru a împăca și ghiveciul de pe Dâmbvița, și varza de (la) Bruxelles, dl Iohannis ar putea lucra... de acasă.
Numa' ziceam...
Ileana Sandu
