...Tot din engleză ne vine și frumoasa urare “Să aveți o zi bună!” sau, mai pe scurt, “O zi bună!”. S-a impus repede, ca o noutate plăcută și binevenită, ca și cum noi, în românește, nu am fi cunoscut niciodată ceva similar. Dar, oare, “Bună ziua!” ce sens va fi având? Odinioară, prin satele noastre care azi nu mai sunt, la urarea “Bună ziua!”, se răspundea “Ziua bună!” sau, mai frumos, cu “Bună să vă fie inima!”. Tot sub influența unor obiceiuri de pe alte meridiane, în adunările publice de la noi, vorbitorii care se perindă la microfon simt nevoia ca, înainte de a-și începe intervenția, să le spună ascultătorilor “Bună ziua!”. Ce rost are, când, la intrarea în sală sau în momentul întâlnirii, cei care se cunosc se salută cu “Bună ziua!”? Formulele de adresare în fața unei adunări sunt “Doamnelor și domnilor” sau “Stimați participanți” ori altminteri, în funcție de situație. În niciun caz, nu este corect să spunem “Stimat auditoriu”, pentru că auditoriu înseamnă, în înțelesul primar și consacrat, sală în care se adună publicul, studenții, asistența. Or, noi nu ne adresăm unei construcții sau unei săli goale, ci oamenilor din sală. Chiar și formula “Stimată audiență” creează confuzii, fiindcă audiența este, de regulă, întrevederea acordată unui solicitant de către o persoană cu funcție de răspundere, timpul cât durează o audiență sau interesul pe care cineva îl poartă celui care i se adresează, trezirea interesului unui public numeros, influența asupra unui mare număr de persoane, o ședință publică a tribunalului în care sunt ascultate părțile și pledoariile și este pronunțată sentința. Oare “Stimați ascultători” nu ar suna mai propriu și mai pe românește?
De asemenea, în evul acesta grăbit și digitalizat, nici “Poftă bună!” nu mai zicem cum și când trebuie. Nu vi s-a întâmplat, la restaurant sau, pardon!, la fast-food, să vă spună chelnerul sau vânzătorul “Să aveți poftă!” și nu “Poftă bună!”? Ce va fi având rău în ea această veche și frumoasă urare de “Poftă bună?”. Ea nici nu există în toate limbile. De exemplu, englezii au “Enjoy the meal!”, adică “Bucură-te de masă!”, fapt pentru care este fără sens să spui “Good appetite!”, cum mai auzi pe câte-un român spunând, precum coana Chirița odinioară..
