Cu mulți ani in urmă, mai precis în secolul al XlX-lea, în localitatea Cozma trăia o familie - Graur Petru și Maria, în vremea când oamenii erau oameni, când iernile erau ierni cu multă zăpadă, obiceiurile erau obiceiuri și, mai presus de toate, credința era credință, frica de Dumnezeu era prezentă la toată casa. În zilele noastre acestea parcă nu mai există decât cu mici excepții și la foarte puține persoane. Cu toate greutățile prin care au trecut - război, boli, foamete, colectivizare, presiuni psihice și fizice, acești oameni trăiau fiecare zi cu credință în Dumnezeu, așa că drept răsplată au fost înzestrați și binecuvântați cu cinci copii: Vasile, Samfira, Petrea, Lucreția și Simion - ultimii patru decedați.
Fiul Vasile, născut la 17 ianuarie1924, a trăit și a crescut și el cu multe greutăți, dar a preluat de la părinți toate lucrurile bune, în special, ajungând, iată, la 100 de ani de viață. După absolvirea școlii și a stagiului militar, s-a căsătorit, în 1946, cu Maria, cu care a conviețuit 70 ani, având și ei la rândul lor șase copii: Vasile, Petrea și Gheorghe (decedați), Ioan, Maria și Fanele, care sunt în viață. De la cei șase copii, centenarul nostru se bucură în prezent de cei 12 nepoți și 16 strănepoți. Deși avea 20 ani in timpul războiului, a fost doar concentrat și a rămas la Reghin pentru a apăra fabricile din acea vreme. A lucrat la Lunca Bradului și la Reghin, la o firma care, pe vremea aceea, distribuia băuturi alcoolice la magazinele din oraș; putea deveni un alcoolic, dar cumpătarea, dragul de familie și, mai presus, de Sfânta Biserică au făcut să ajungă 100 ani. A fost respectat de vecini, de consăteni, de colectivul în care lucra, ba chiar lua în plus de salariu și anumite premii, de sfintele sărbători, nu pentru faptul că avea mulți copii, ci pentru că era om bun, harnic și respectuos. Este pensionar din anul 1986,nici el nu mai știe ce pensie a avut la început, dar în zilele noastre a ajuns la suma de 2000 lei. La acest moment aniversar nu doresc în niciun fel să cumpăr o balanță și să pun banii lui cu ai celor care într-adevăr cântăresc greu. Dragii mei, eu sunt la al 3-lea eveniment de acest gen de care m-am ocupat cu lux de amănunte, dar să nu cumva să credeți că, dacă o persoană cu pensie mică (vezi pensii CAP) are un ceas pe perete și un altul cu o pensie de care te sperie cifrele același ceas, unul merge mai repede și altul mai încet. Să ne aducem aminte doar câteva secunde de Lazăr și bogatul nemilostiv. Ce ziceți? Trebuie menționat faptul că poți ajunge la o vârstă înaintată, să fii bolnav și să ai nevoie de îngrijitor. La sărbătoritul nostru nu a fost cazul, doar că, pe timp de iarnă, merge la fiul Ioan, la Mureș, iar când se încălzește, revine la căsuța de la Cozma și lucrează în grădină ca un flăcău. Noi putem spune: “A, da, e bun Dumnezeu cu el”, dar și el a fost bun și recunoscător lui Dumnezeu. La final, îi urez ca, până în ultima clipă a vieții, să aibă sănătate și să fie bucuros pentru tot ce a făcut în viata. La mulți ani!
Ioan Păcurar Cozma, Maria din Deal
