- Domnul Ceontea a stat permanent acasă? Știu că, o dată cu escaladarea evenimentelor din martie '90, v-ați văzut nevoiți să mergeți, pentru protecție, într-o unitate militară...
- În primă fază, am stat acasă.
- Cu soțul?
- Cu Teodora (fiica-n.a.)... Și Radu era, dar la un moment dat el s-a dus în Piața Trandafirilor și i-a îndemnat pe românii care au venit de la țară: - Nu vă încăierați, că ei asta așteaptă. Mergeți acasă! Și a început cineva să strige: - Dar cum se poate, că avem aici copii și ni-i omoară. Și Radu a repetat: - Nu-i omoară, nu vă încăierați. Mergeți acasă. Și, atunci, s-a creat o stare de nervozitate... Era cineva, din Securitate, care i-a mobilizat pe țăranii de pe Valea Gurghiului și i-a adus la Târgu Mureș cu vorbele astea, că maghiarii le omoară copiii... Erau acolo și alții care îi dădeau dreptate lui Radu, mulți...
- Când vă revedeați acasă, domnul Ceontea era tulburat, tensionat?
- Era. Bineînțeles. A venit o dată și, la un moment dat, mi-a zis:- Lucia, de acum eu nu mai știu când vin acasă, sau plec de acasă.... Sunt sub protecția Armatei... Aveți grijă de voi... S-ar putea să vă protejeze și pe voi. Vedem noi ce se mai întâmplă.
- Pe fiică, Teodora, încerca s-o liniștească? Să nu intre în panică?
- Îi zicea: - Tu, du-te acasă și nu mai ieși. Stai acasă. Ea nu și-a dat seama ce ar putea fi. A cumpărat un cactus înflorit (știa că îmi plac cactușii) și l-a adus acasă. A venit de la piață târziu, pe jos. Abia apoi, mai târziu, a aflat de ce trebuia să stea în casă... A venit un tip care cred că era de la Securitate și se prefăcea că are grijă de noi. Dar cred că ne supraveghea ca să vadă cine mai apare. Și într-o clipă a apărut Radu de la adunarea aceea din Piața Trandafirilor, din fața Catedralei Ortodoxe și mi-a spus ce v-am zis, că de-acum Dumnezeu știe ce va fi, tu să fii liniștită, pentru că sunt sub protecția Armatei. Că s-ar putea ca la un moment dat să vină și după noi... Să așteptăm, să vedem ce se va mai întâmpla! Și-a luat niște lucruri ușoare și a plecat! Apoi s-a urcat într-o mașină de aceea verde, de la Armată. Era în fața locuinței, de unde avea să și plece. După aceea nu l-am mai văzut, n-am mai știut de el până când a trimis, de la Armată, ca să ne ia. Erau mișcări urâte de stradă!
- Cam în ce timp v-au dus, cu fiica, într-o unitate militară?
- Când a fost bătălia aia din fața Primăriei, a Prefecturii, atunci (în 20 martie 1990-n.a.) au venit și ne-au luat!
- Soțul dumneavoastră credea că sunt și alte interese, subversive, în mișcările acelea?
- Da, sigur că da!
- Credea, că să spun așa, că acționau o tabără a Securității și una a Armatei?
- Nu toată Securitatea!
- Nu, bineînțeles!
- Da, partea ungurească a Securității!
- Prin “partea ungurească a Securității” se înțelege cei ce erau de etnie maghiară?
- Da, da.
- Agoston, vecinul dumneavoastră, era deci maghiar?
- Da, da. Și soția lui era.
- În legătură cu evenimentele din martie '90, v-a spus domnul Ceontea, așa, ceva mai deosebit? Ceva ce lumea nu știa, nici presa, nici oamenii? Sau: a avut vreo informație pe care nu a dorit să o facă publică?
- Acum, nu mai știu exact cum s-a întâmplat. Era o perioadă dificilă, când ungurii doreau să pună un primar ungur... Și românii îl vreau pe Victor Suciu... La alegeri, până la urmă, a ieșit Victor Suciu... Dar atunci, când cu alegerea, la București se știa că la Târgu-Mureș este vid de putere.... Că n-aveam primar! Și a fost un moment când s-a primit un telefon de la Vama Halmeu (în Satu Mare - n.a.) pe granița de nord-vest... De acolo deci, de la graniță, de la grăniceri, s-a dat un telefon la Târgu-Mureș, la Armată ca o atenționare: vedeți că au venit o mulțime de mașini militare sovietice. Și, în fiecare mașină, sunt militari înarmați. Totul este pregătit! Acești grăniceri n-au vrut să le dea voie și, atunci, ăia au spus să dea telefon la București. Și au dat telefon, la București, lui Ion Iliescu și oamenilor lui. Președintele interimar Ion Iliescu le-a răspuns:- Dați-le drumul, căci la Târgu Mureș este vid de putere și trebuie să meargă acolo. I s-a zis: - Armata noastră nu poate să rezolve problema? S-a replicat: - Nu, pentru că este compromisă... După care, cei de la graniță, au sunat imediat la Unitatea Militară din Târgu Mureș, cerând să fie anunțat și Prefectul. Prefectul era Urdea, cred că se numea, un român însurat cu o unguroaică. Dar era un patriot adevărat. Și acest prefect i-a spus lui Radu și celorlalți din jurul lui: - Faceți ce știți și cum știți că e mai bine... Eu vă rog frumos să considerați că sunt un om mort, că eu nici nu mai exist, eu vreau să faceți treabă bună... Și era foarte supărat, foarte necăjit. Eu nu mă mai pot întoarce. Să știți că părerea mea este de partea voastră. Gata! A dat telefon chiar la Unitatea Militară și, atunci, înainte de bătaia aia... Mă scuzați, așa e memoria mea, acum, probabil (face un efort de rememorare -n.a.)... Cei de la Armată au spus:- Gândiți-vă la ce anume s-ar putea face. Vă rog să adunați o echipă... pentru că nu vreau să creez probleme nimănui, să fie formată din oameni de încredere... Și iată la ce ne-am gândit: are cineva relații cu cel care face ștampile (era cineva care știa să facă ștampile)? Și unul a confirmat: - Eu știu! Radu, i-a spus: - Du-te la el și spune-i despre ce este vorba. Facem niște echipe formate din soldați și Poliție, Miliție, civili... Echipe care să stea la fiecare intrare din județ. Peste tot! Și fiecare echipă să aibă document de împuternicire, să fie în gardă, semnat de primar. Eu îmi asum această responsabilitate și, atunci, voi... Vorbiți voi cu sasul ăla să facă ștampile pe numele meu: Primar Radu Ceontea. Eu fac scrisoarea de împuternicire, adică de serviciu pentru echipa cutare... Și mergeți cu ea la el, să vă pună ștampila.... O făcut... Asta a fost un fapt colosal, colosal! Deci au pus, au făcut gărzile acelea, toate aveau documente (la fel) semnate de “primar”... Apoi, s-au trezit în timpul gărzii cu coloana de mașini sovietice! “Turiștii” din ele le-au zis gărzilor: - Nu oprim! Păi cum să ne opriți, că noi am venit aici, am fost trimiși oficial, chemați! Am fost chemați pentru că sunt probleme. Iar ai noștri i-au întrebat: - Ce probleme sunt? Ei au răspuns: - Că nu aveți primar! Și, atunci, ai noștri românași le-au arătat documentul. Hârtia... Atunci “intrușii” au dat în retragere și au spus: - Da, noi aflasem că este un vid de putere și de aceea am venit...
- Când s-a întâmplat episodul cu pricina, pe timpul evenimentelor din martie '90?
- Nu, înainte!
- Ca o concluzie, sovieticii au venit ca să restabilească autoritatea ungurească la Târgu-Mureș și, apoi, în tot Ardealul!
- Radu Ceontea și-a asumat, deci... A riscat enorm, enorm, să nu se piardă Ardealul... Iar după ce au plecat sovieticii, după ce au ajuns cu coloana de la graniță, cei de la graniță au sunat și au spus că au ieșit din țară... Conform înțelegerilor de atunci, toate cele - nu știu! - 5-6 împuterniciri de primar au fost adunate, i s-au dat lui Radu și acesta le-a pus în atelierul de creație care era deasupra apartamentului. S-au dus acolo și, făcând un foc, le-au rupt în bucățele și le-au aprins... Astfel, dovada aceea fost distrusă... Și i-au spus celui ce le-a făcut, sasului, că - uite - s-a rezolvat așa... Iar sasul acela avea o vorbă, spusă apăsat: - Nu suport să avem ocupație ungară... Orice, orice, dar sub ocupație ungară nu mai vrem niciodată! Așa a fost atât a durat începutul acela cu “domnul primar” Radu Ceontea! Au fost foarte fericiți și au început să pregătească documente, nu mai știu ce documente...
- Cei de la București, când au aflat, nu s-au supărat? Au avut vreo reacție?
- Sovieticii, înainte să iasă din țară, i-au anunțat pe cei de la București ce se întâmplă! Ei, în momentul acela, a turbat Ion Iliescu, Virgil Măgureanu și încă unul, de la Armată, care era bătrân.
- Militaru?
- Da, Militaru... Au turbat! Pentru că le-au stricat jocul... Pentru că ei au vrut să “împingă” Ardealul la unguri, erau prietenii lui Domokos Geza...
- Nu-i de mirare căci, pe 22 martie 1990, a apărut Ion Iliescu, la TVR, făcând o declarație publică, incredibilă, în care lua partea maghiarilor și nu a românilor...
- Da! Aici e aici! Ei erau pregătiți să rezolve problema, aceasta, cu Ardealul! Să-l dea Ungariei! Au fost anunțați ce s-a întâmplat la Târgu-Mureș și, atunci, au “turbat” cei care au dat lovitura de stat! Au turbat, că nu le-a reușit la Târgu-Mureș... De aceea au și început să facă tot felul de mișcări ciudate, diversiuni, în care erau implicați și români care, nu neapărat că gândeau ca ei, dar de dragul banilor și al altor favoruri... Au făcut multe mișcări prin care au dorit să zdruncine, să zdrobească Vatra Românească. Vatra Românească nu a fost primită în Parlament, au spus că nu o vor primi, că nu-i partid.
- Cine a spus asta? Iliescu?
- Da. Și atunci, la întâlnirea cu pricina, Radu le-a zis: - Domnilor, am înțeles, Vatra Românească nu-i partid, dar U.D.M.R.-ul este? De ce primiți, nu știu cum i se spunea atunci, organizația țiganilor, să zicem? De ce? Ei au răspuns:- Domnilor, aceasta este! Nu va fi acceptată Vatra Românească! Eu mă așteptam să fie împrăștiați, dar au făcut P.U.N.R-ul! A vrut să facă o alianță, AUR, mobilizându-i pe țiganii din sud... Bucureștenii, însă, au spus că nu... Că asta este o organizație țigănească! Că este Alianța pentru Unirea Romilor! Deci, ca să lovească... Iar atunci, ai noștri români au pus o altfel de denumire: nu mai știu cum au spus, până s-a ajuns la varianta P.U.N.R.! Iar după povestea aceea, cu sovieticii, s-au agitat spiritele la București. Măgureanu , Iliescu și Militaru au început să se mobilizeze în Ardeal, pentru ca să nu se ajungă.. .Așa l-au pus pe Funar, l-au făcut om politic... Funar a venit și la noi în casă...
- Funar?
- Da, era întotdeauna însoțit de unul care era în uniformă militară, clar securist... Și ne-am trezit, cu ei doi, în casă... Radu voia să plece la București. Și mi-a spus:- Lucia, ăștia sunt cei mai periculoși pentru organizația noastră... Vezi ce faci, eventual ține-i de vorbă: fă-le o cafea în cameră, iar eu voi ieși prin camera Teodorei!
- Domnul Ceontea avea o reținere față de Funar?
- Totală!
- Avea ceva informații, suspiciuni?
- Toți care îl sunau de la Cluj , avea acolo mulți prieteni... Nașii noștri de cununie erau profesori universitari. Avea relații, prieteni, care-i spuneau: - Mă, fii atent că Funar era turnătorul studenților, al profesorilor, la Securitate. Ai grijă! Mi-am amintit: Judea se numea securistul de la Armată care era cu Funar!
(Va urma)
Prof. COSTEL NEACȘU
