Cei mai mulți dintre noi credem că un copil peste măsură de răsfățat este un copil care are părinți cu mari posibilități financiare, care dispune de munți de jucării și care primește absolut tot ce își dorește.
Însă psihologii pediatri, citați de totuldespremame.ro, susțin că, în realitate, nu despre asta este vorba, cât despre comportamentul în sine al copilului.
Impunerea limitelor - În opinia specialiștilor, la un copil egocentric, impulsiv, rebel, dominator, agresiv și cu un nivel scăzut de autocontrol se ajunge destul de ușor. În primul rând, pentru că părinții din ziua de azi sunt foarte ocupați și abia dacă mai apucă să stea cu copilul, seara, câteva ore, încercând să umple golul absenței de peste zi.
Astfel, ei sunt extrem de îngăduitori și permisivi, pe când copiii au nevoie de limite, iar atunci când părintele este ezitant, aceștia vor căuta metode de a le identifica ei singuri. Limitele sunt un instrument eficient de cunoaștere a lumii pe care o descoperă, dar și un factor esențial de echilibru. Însă, copiii forțează adesea nota, tocmai pentru că au nevoie de aceste limite pentru a-și organiza existența. A nu impune limite poate determina copilul să se comporte într-un mod egocentric, imatur sau chiar să aibă un temperament narcisist.
Corectarea comportamentului - O altă cauză a răsfățului este reprezentată de abordarea greșită a inevitabilelor crize de furie ale copiilor, în care părintele este dispus să îi ofere orice (și nu e vorba doar de lucruri materiale), numai să se potolească, să tacă, să nu mai țipe, să nu se mai tăvălească pe jos. Atunci când îi cedezi, copilul crede (și își păstrează și întărește această credință) că lumea se învârte în jurul lui, că nimic nu îi este interzis, că i se cuvine totul.
Copiii care învață că prin crizele și solicitările lor pot obține ceea ce își doresc, nu numai că pot ajunge să conducă familia în adolescență, ci pot să fie egocentrici și în relațiile lor ca adulți. Ei au adesea probleme la serviciu, iar în viața personală creează în mod constant conflicte.
Corectarea comportamentului copilului este o muncă de echipă, în care părinții trebuie să se susțină unul pe celălalt în decizii. Ca și în cazul adulților, și în cazul copiilor orice refuz trebuie explicat și argumentat, astfel încât ei să înțeleagă că ai dreptate în ceea ce spui.
Laudele - Părinții sesizează imediat comportamentele rele ale copilului, însă nu le observă sau nu le acordă importanță celor bune. Lăudându-i-le pe acestea din urmă, părinții îi transmit copilului că un comportament pozitiv aduce un rezultat pozitiv.
Nu te scuza când nu îi poți face pe plac, dar nu trebuie nici să îi arăți că ai remușcări pentru că nu i-ai putut cumpăra ceva ce ținea cu orice chip să aibă. Corect este să îi arăți că empatizezi cu el, cu faptul că este dezamăgit, pentru că asta arată că îi respecți sentimentele. A ajuta un copil să accepte că nu va obține tot ce își dorește este o lecție importantă de viață.
Lasă-i și pe alții să îl mustre - Când copilul are un comportament inadecvat, permite-le și altora să îl mustre. În trecut, nu era nimic neobișnuit ca educatorii, învățătorii, profesorii să îl certe pe copil când depășea anumite limite. Acum, însă, mulți părinți dezaprobă acest lucru, susținând că doar ei au acest drept. Doar că părinții, în general, nu pun sau nu recunosc limitele.
Nu este nimic greșit ca un alt adult să corecteze un comportament inadecvat, atâta vreme cât o face corect și în limite rezonabile.
Gestionează-i crizele de furie - Un copil care face o criză de furie pentru că trebuie să plece dintr-un loc de joacă sau care se tăvălește în mijlocul magazinului pentru că nu i se cumpără ceea ce dorește, creează momente provocatoare pentru părinte.
Dacă, atunci când copilul țipă, ne îndreptăm atenția spre noi, în interior, și tăcem, privindu-l cu blândețe, nu se mai iscă război. După ce trece furtuna, e musai să fie dezbătută, atât problema care a declanșat criza, cât mai ales aceea a așteptărilor, a nevoilor și a emoțiilor amândurora.
Una dintre cele mai bune modalități de a evita problemele este să fii empatic cu nevoile copilului, așa încât să știe că îți pasă. Așteaptă cu răbdare să se încheie criza, să se calmeze, și oferă-i opțiuni (o îmbrățișare, o gustare etc). Este important să pui accent pe lucrurile pozitive, să îi spui mai degrabă ce să facă, decât ce să nu facă. Corectându-l cu o afirmație pozitivă se va simți mai respectat.
Alege reguli pe care le poți aplica - Este în avantajul părintelui din punct de vedere al consumului de energie să știe ce bătălii poate câștiga și în care nu va avea succes, lăsându-i copilului portița prin care să devină învingător.
Degeaba îl vei avertiza că dacă se comportă urât la locul de joacă nu veți mai merge acolo, dacă a doua zi, a treia zi, exact acolo veți merge. În schimb, dacă ești consecvent, în curând copilul va învăța lecția și îți va respecta regulile. Când vor ceva, copiii insistă fie până părintele cedează, fie până când constată că acesta se menține ferm pe poziție și nu mai are rost să continue.
Învață-l să aibă răbdare
Cei mici tind să fie impulsivi, dar învățându-i să aibă răbdare vor începe să se obișnuiască să aștepte când își doresc ceva. Dacă sunteți în magazin și cere să îi cumperi ceva, te prefaci că îi iei lucrul acela, dar chiar înainte să îl pui în coș îi spui să aștepte o secundă, sub pretextul că ai uitat să cumperi ceva important.
După câteva secunde, îi dai copilului lucrul dorit și îl lauzi că a avut răbdare să aștepte. Din nou, și în acest caz, puterea exemplului contează. Caută ocazii în care copilul să te vadă având răbdarea de a aștepta lucrurile pe care ți le dorești. (Sursa foto: freepik.com)
Lucreția Pop
