Psihologii susțin că abilitățile și modurile noastre de a iubi se maturizează în timp, așa cum se întâmplă de altfel cu fiecare dintre noi. În timp, putem vedea cu ușurință, atât evoluția în noi înșine, cât și în relațiile noastre, pe măsură ce ne dezvoltăm ca personalități individuale, pe măsură ce învățăm să facem față conflictelor, să facem compromisuri, să avem răbdare și să trăim în armonie cu ceilalți.
Neurobiologul american Helen Fisher, citat de clickpentrufemei.ro, a sudiat nici mai mult nici mai puțin decât biologia iubirii și a atracției, considerând că singurul lucru pe care îl au toți oamenii în comun sunt... strategiile lor de reproducere, toate acestea incluzând iubirea și atracția.
În studiile ei, Helen Fisher a definit clar diferențele între dragostea matură și iubirea imatură, ținând totuși să precizeze că îndrăgosteala, pasiunea sau obsesia, chiar dacă ni se întâmplă de mai multe ori în viață, fac parte din iubirea imatură, dar nu durează decât între șase luni și un an și jumătate. Astfel, fiecare dintre noi are șansa măcar a unei iubiri adevărate, adică mature.
Iată care sunt diferențele dintre iubirea matură și cea imatură.
Dragostea matură este calmă, iubirea imatură este haotică - Gândiți-vă la frământările și dramele din prima voastră relație (hormonii care fac furori, doi tineri sălbatici care încearcă să își dea sens unul celuilalt, curiozitate despre lume, despre alți oameni, despre cum funcționează lucrurile și... lipsa de claritate despre voi și despre personalitatea voastră.).
Această rețetă creează un mediu în care pacea pare evazivă și haosul este regula. Suntem mai atașați unul de celălalt decât ne iubim, iar acest lucru se manifestă în exploziile emoționale, care apar atunci când plăcile tectonice ale vieții noastre se schimbă sub noi.
Cu toate acestea, pe măsură ce creștem și ne maturizăm, devenim mai stabili și mai pașnici, împăcați cu viața noastră, cu rutina noastră și, mai ales, cu noi înșine. Priviți relațiile oamenilor din adolescență și din prima tinerețe și apoi priviți relațiile oamenilor care au rămas împreună zeci de ani, care și-au dedicat întreaga viață unul altuia, care se înțeleg cu adevărat. Cu cât iubirea noastră devine mai matură, cu atât ea devine mai pașnică.
Dragostea matură rezolvă problemele, iubirea imatură le ignoră - Ar fi incorect să spunem că în dragostea matură, și în orice altă iubire, nu există probleme. Problemele și dificultățile nu dispar niciodată, indiferent cât de mult stau doi oameni împreună și cât de bine se armonizează.
Diferența constă în ceea ce se face (și cum se face) atunci când apar aceste probleme. Când alegem să ignorăm problemele sau când ne prefacem că acestea nu există, arătăm o lipsă de dorință sau abilitate de a le rezolva și prezentăm o imagine inexactă a modului în care arată o relație realistă.
Acum, mai mult decât oricând, oamenilor li se arată cele mai importante momente din viața fiecăruia în timp ce răsfoiesc rețelele sociale, unde se pare că toți sunt în mod constant fericiți și nu au niciodată certuri sau dezacorduri.
În realitate, problemele în cuplu există, însă iubirea imatură le ignoră, lăsându-le nerezolvate, adunând astfel un balast de sentimente negative, care mai devreme sau mai târziu duce la despărțire.
În schimb, dragostea matură recunoaște problema ca atare și îi aduce pe cei doi parteneri împreună, pentru a o rezolva ca o echipă.
Dragostea matură stabilește limite, iubirea imatură se sacrifică - Dacă iubești pe cineva, nu înseamnă că ești sclavul lui. Tu, ca persoană individuală și independentă, trebuie să ai în continuare limite fizice și emoționale, care sunt stabilite în jurul tratamentului pe care îl vei accepta sau nu. Aceste granițe trebuie să fie înțelese și acceptate reciproc.
Când îți sacrifici limitele și standardele, arăți că ai o lipsă de respect de sine, dar și dorința de a spune: “Voi accepta orice tratament pe care mi-l dai, atâta timp cât vei rămâne cu mine”.
Însă dragostea matură are standarde, impune limite și include dragostea de sine. Dragostea matură spune: “Te iubesc și te voi sprijini, dar nu și dacă mă rănești emoțional sau fizic”.
Dragostea matură te alege, iubirea imatură are nevoie de tine - Pentru fericirea sau împlinirea ta, nu ar trebui să te bazezi niciodată complet pe o altă persoană. Această împlinire trebuie să vină din interior. Însă, în iubirea imatură, partenerii simt că întreaga lor lume și personalitate se vor prăbuși dacă vor pierde persoana pe care se bazează. Prin urmare, ei sunt în stare să facă totul pentru a o păstra, inclusiv sacrificarea stimei și a respectului de sine.
În primul rând, nicio relație sau partener sănătos nu te va pune vreodată într-o poziție în care trebuie să sacrifici aceste lucruri. În al doilea rând, semnalează un nivel nesănătos de atașament și o lipsă de respect de sine, putere și independență. Nu trebuie să uiți cum este să stai pe propriile tale picioare, altfel vei căuta constant cârje.
Dragostea matură aduce împreună doi parteneri independenți, care se sprijină reciproc și sunt alături, atât la bine, cât și la rău.
Dragostea matură are încredere, iubirea imatură are îndoieli - Dragostea matură este sigură de existența ei. Ea nu are îndoieli. Nu își face griji că va fi abandonată. Este sigură de realitatea ei, pentru că își știe poziția și evoluția. Are încredere în sine, în relații și în toată munca pe care a făcut-o pentru a crește de-a lungul anilor. Este construită pe o fundație solidă.
Însă, iubirea imatură se simte neliniștită, ca și cum s-ar putea destrăma în orice moment, trăind mereu în nesiguranță. Partenerii nu știu să își clădească relația pe încredere, se bazează pe orgoliu și egoism, fiind ca două frunze în vânt, duse în direcții diferite.
Din fericire, până la urmă și după ani de experiență, cu rănile iubirii imature cicatrizate, fiecare dintre noi ajunge la dragostea matură, trăită în pace, respect și bucurie. Cel puțin, așa ne promite Helen Fisher. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: pixabay.com)
