Așa cum se întâmplă doar celor aleși, Pronia cerească a rânduit în așa fel lucrurile, încât cea mai reprezentativă personalitate de care este legat satul Nadășa să se întoarcă în acolo unde a văzut lumina zilei, de unde pe aripi îngerești s-a înălțat spre celebritate. Este o mare onoare pentru mine să scriu aceste rânduri, într-un moment îndurerat pentru toți cei care au cunoscut-o pe această “legendă a televiziunii” (TVR, Național și Favorit), a tuturor celor care iubesc muzica poplară și pe slujitorii acesteia, alături de cel mai sensibil gen muzical, romanța, ea însăși fiind până la un moment dat o recunoscută interpretă de romanțe, cântând atât pe unele scene din țară, cât și din strinătate, fiind un gen sensibil la care nu pot accede decât cei pe care Providența i-a înzestrat cu un asemenea har divin.
În ceea ce privește itinerariul său biografic, și acesta cunoaște anumite particularități ce scot în evidență mâna Providenței, totul părând a fi pus sub această zodie a destinului providențial. Astfel, după absolvirea școlii primare și a gimnaziului, a urmat Liceul Pedagogic din Târgu Mureș, continându-și studiile pedagogice la Institutul Pedagogic din Cluj-Napoca. Atât cât îmi amintesc din cele auzite, calitățile sale artistice, în primul rând cele vocale, au fost descoperite de preotul satului, părintele paroh Șuteu Ioan (popa de la Cașva, cum a rămas numele acestui preot și dascăl în memoria colectivă), urmând să le valorifice ulterior prin prezența sa pe unele scene naționale și internațional. După absolvirea acestui institut clujean, și-a continuat studiile muzicale. Astfel, după absolvirea școlii primare și a gimnaziului, a urmat Liceul Pedagogic din Târgu Mureș, continându-și studiile pedagogice la Institutul Pedagogic din Cluj-Napoca. A urmat Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, secția canto-clasic, consacrându-se acestui domeniu artistic, care a devenit o profesiune de credință, căruia și-a consacrat întreaga viață. După absolvirea conservatorului, prin rezultatele sale obținute, remarcată fiind, din anul 1972 a făcut parte din colectivul celei mai prestigioase instituții de cultură, fiind angajată la TVR, unde a lucrat peste 30 de ani, devenind una dintre cele mai profesioniste realizatoare din domeniul în care s-a consacrat.
La început a activat la corul acestei instituții, iar ulterior, sub îndrumarea nemijlocită a fondatorului televiziunii, nimeni altul decât Tudor Vornicu, împreună cu un alt mare dispărut, Alexandru Bocăneț, a parcurs toate treptele care au făcut-o celebră și i-au conferit acest nume cu rezonanță, cu care noi nădășenii trebuie să ne mândrim și să-l respectăm, întrucât a devenit o emblemă a acestei localități.
Nici anii în care a crescut (când peste satul Nadășa a trecut tăvălugul războiului, fiind martora acelor orori produse de război), păreau să nu-i fie de bun augur, și nici cei care aveau să urmeze imediat, rămânând orfană de foarte mică de mama sa, împreună cu cei 6 frați mai mari, aparținând unei familii modeste și numeroase. Astfel, prin propriile puteri și resurse, învingând vicisitudinile acelui timp și nevoile cu care se confrunta familia, cea pe care nădășenii mai vârstnici au cunoscut-o sub numele de Tina Lițului (Danciu Florentina, ulterior Florentina Satmari, ca nume consacrat), a reușit să devină un nume de referință în acest Panteon cultural și spiritual românesc, mai ales în spațiul televizistic și nu numai.
Printre realizările domniei sale în televiziunea română se înscriu emisiunile realizate cu Paul Urmuzescu, De la Allhambra la Tănase, unde a prezentat creațiile unor mari artiști din alte genii muzicale, precum și unele filme cu mari soliști de muzică populară: Roata vieții cu Maria Dragomiroiu; Hai neică prin Teleorman cu Floarea Calotă; Omule, cântecul meu cu Ion Dolănescu, iar un film mai puțin cunoscut este realizat chiar în satul natal, unde a surprins unele obiceiuri de iarnă, de care îmi aduc foarte vag aminte. Pe lângă aceste realizări trebuie amintit faptul că de numele lui Florentina Satmari se leagă emisiunile de muzică populară de la Cerbul de Aur de la Brașov, dar și Festivalul Crizantema de Aur de la Târgoviște și cel didicat Mariei Tănase de la Craiova și multe alte emisiuni (interviuri luate unor mari personalități artistice și nu numai), prin care s-a conturat numele și personalitatea sa culturală.
După plecarea sa de la TVR și-a desfășurat activitatea la două televiziuni private, Național TV și Favorit, coordonând activitatea culturală din aceste instituții, dar care spre surprinderea mea și a celor prezenți la înmormântare (prohodul înmormântării fiind ținut la reședința sa din Câmpul Cetății), prezența reporterilor, asemenea televiziunii naționale, nu s-a făcut văzută, considerând tăcerea drept o virtute!
Ceea ce vreau să fac cunoscut, stimați cititori, dincolo de lucrurile cunoscute, mai ales cu ocazia tristului eveniment făcut public prin diverse mijloace - rețele de socializare și mai puțin prin intemediul televiziunilor (cu excepția România TV, atitudine îndreptățită a lui Cristian Pomohaci!), este faptul că această mare personalitate (“un complex de inteligență și un complex de profesionalism”, cum avea să fie caracterizată de acesta), nu a abuzat de statutul său din televiziune, prezența sa pe ecranele televizoarelor fiind sporadică, caracterizând-o modestia și înaltul profesionalism, recunoscut de toți care au lucrat cu ea.
Astfel, de numele ei se leagă nu doar acest sat, ci și unii dintre valorile folclorului românesc, dintre care unii și-au exprimat regretul, iar alții dintre aceștia au participat la tragicul eveniment, comemorând prin prezența lor pe cea care le-a fost mentor și îndrumător pe acest drum al muzicii populare. Îmi permit ca în numele întregii comunități din satul Nadășa, în semn de recunoștință pentru cei care au însoțit-o pe ultimul drum, acolo lângă părinți, în cimitirul și lângă Muzeu Bisericesc din Nadășa, cu consimțământul nădășenilor, să aducem cele mai sincere mulțumiri acestor personalități din lumea folclorului românesc, veniți cu sufletele cernite din cele mai îndepărtate colțuri ale țării, care pentru o clipă din istoria acestui sat, au făcut din Nadășa un nume de referință, iar prin întoarcerea acestei legende a folclorului românesc în glia străbună, un loc sacru de veșnică aducere aminte a celei care și-a găsit somnul de veci în glia străbună și și-a încrustat numele în conștiința nădășenilor. Pentru această înaltă demnitate care ne-a conferit-o acest nume simbol, noi cei care am rămas și cei care vor veni după noi, trebuie să ne mândrim și să prețuim acest nume și pe cea care l-a purtat cu demnitate, fiind mărturia existenței a unei ființe unice până în prezent pe aceste meleaguri, de care Pronia divină a avut grijă, îndrumându-i pașii spre nemurire și eternitate, dincolos de mormânt!
Un pios omagiu, împreună cu urarea de a fi în grija Celui care te-a trimis pe acest pământ și în acest sat, spre mângâierea și bucuria sufletelor celor care iubesc frumosul, așa cum le-a iubit și marea noastră dispărută, legendă vie rămasă în conștința noastră.
IOAN JUDE, consătean și vecin
