Decizie clară în Bundestag. Joi, 14 martie 2024, Parlamentul german s-a pronunțat contra livrării rachetelor cu rază lungă de acțiune Taurus către Ucraina. Rezultatele votului 495 contra, 190 pentru și 5 abțineri. Se păstrează, în acest fel, linia politcă fără echivoc americană, de a nu implica forțele NATO într-o confruntare directă cu Rusia (Taurus având o rază de acțiune de peste 500 km ar putea atinge teritoriul rusesc). Decizia se referă și la întrebuințarea unor soldați germani, respectiv NATO, pe teritoriul ucrainean.
Întâlnirea recentă, dintre președintele Franței E. Macron și Cancelarul Germaniei O. Scholz, în cadrul tandemului tradițional, denumit “Motorul Europei”, s-a soldat cu o controversă, președintele francez optând pentru întărirea trupelor ucrainene cu soldați NATO, iar cancelarul german opunându-se categoric: “Nici un soldat și nici avioane Taurus nu vor lupta pe teritoriul ucrainean”!
În acest context, la scurt timp, canalul de stat rusesc RT prezintă o înregistrare făcută de serviciile secrete, o “discuție” între militari germani, care plănuiesc un atac cu rachete Taurus de rază lungă de acțiune (500 km) asupra peninsulei Crimeea.
După primele ore de bâlbâială, în care, chiar și ministrul Apărării susținea ideea unui război informațional rusesc, serviciile germane confirmă veridicitatea acestei știri, care declanșează un adevărat război intern, victima principală devenind, fără justificare, cancelarul O. Scholz.
Încurajată și sprijinită, până acum substanțial, prin ajutorul american (incertă prelungirea în camera reprezentanților-majoritatea republicană), marea contraofensivă ucraineană din toamnă a eșuat. Armata ucraineană nu mai reușește să spargă zona defensivă rusească, consolidată pe trei aliniamente succesive, mulțumindu-se cu doar câteva victorii locale sporadice. În replică, strategia armatei ruse se schimbă treptat, trecându-se la distrugerea masivă a unor localități (ex. Avdiivka).
Impulsionați de dorința firească, patriotică, de a-și apăra țara, ucrainenii au căzut în “capcana americană”, sacrificându-și populația și armata, în acest război fratricid (ucrainenii - “rușii mici” din Rusia Kieveană), pe propriile teritorii transformate în câmp de luptă, conform strategiei SUA de a “slăbi” Rusia în cadrul disputei hegemoniale, prin evitarea unei confruntări militare directe.
Încă din 2006, la Conferința de Securitate din München, președintele rus contestă cu vehemență “depășirea liniei roșii, care prin extinderea NATO a ajuns până la aliniamentele rusești”.
Înțelegerea din 1990 dintre președintele american G.W. Bush senior și președintele Rusiei M. Gorbaciov nu a fost respectată. După primirea noilor membri în NATO, Vestul a continuat lărgirea sferei de influență sprijinind tendențios mișcările de revoltă ucrainene, precum Revoluția portocalie (2004) și Maidanul (2014).
Până acum, încercările de soluționare diplomatică a conflictului, care se extinde asupra Europei cu o perspectivă nefastă de escaladare pe plan internațional, au eșuat.
Anul trecut, generalul de brigadă Erich Vad (“Sunteți naivi să credeți că-l puteți înfrânge pe Putin”), împreună cu tânăra politiciană Sahra Wagenknecht (șefa noului partid BSW), inițiază o mișcare pacifistă cu aderență masivă a populației germane, cerând încetarea livrărilor de armament greu Ucrainei și, propunând în schimb o soluționare diplomatică pentru a evita în continuare o pierdere inutilă de vieți omenești. E. Vad, ex-consilierul militar al cancelarului german A. Merkel din acea vreme, precum și fostul șef al comisiei NATO, generalul H. Kujat, consideră că acest conflict armat poate să ducă prin escaladare la Al III-lea Război Mondial!
Încercare de soluționare pașnică, eveniment de importanță capitală, escamotat parțial de cenzura mediatică informațională.
Cu doi ani în urmă (15 februarie 2022), după o vizită scurtă în Kiev, cancelarul german O. Scholz încearcă în Moscova, vizitându-l pe președintele Rusiei, Putin, o mediere diplomatică în formatul “Normandie” (Germania-Franța-Ucraina-Rusia). Deși, așezat fiind, în capătul opus al cunoscutei “mese ovale”, excesiv de lungă, discuția se desfășoară într-o atmosferă de apropiere totală, chiar prietenească.
Încă din start, Putin elogiază colaborarea economică eficientă cu Germania, amintind (în glumă) de prețul foarte ieftin al gazului rusesc, de care beneficiază nemții. Apoi, își exprimă respectul față de fostul cancelar G. Schröder, actualul președinte al Consiliului de Supraveghere a Gazpromului. Scholz rămâne rezervat: “Nu pot să mă pronunț în privința unui fost cancelar”.
Scholz a fost lansat în politică de social-democratul Schröder, supranumit “Cancelarul Basta”. A rămas în istorie refuzul categoric: “Nu” participării germane la invazia americană în Irak, din 2003. Decizia cancelarului german de atunci a fost luată în Castelul Prințului Elector din Mainz și nu la Berlin, unde demonstrațiile contra războiului ar fi avut o amploare mult mai mare. Președintele american Bush junior s-a gudurat în zadar pe lângă politicianul german, pretextând faptul că președintele Saddam Hussein ar deține arme chimice (s-a dovedit a fi o minciună).
În continuarea discuțiilor cu Putin, Scholz își expune propunerile concrete. Dintre acestea:
1.- “Noi vă garantăm neutralitatea Ucrainei”, Putin zâmbind: “Care voi și pe ce perioadă?” Scholz în glumă, “Pe perioada cât o să trăiți”, corectându-se, “Atâta timp cât veți fi la conducerea Rusiei”.
2.- Va fi reevaluat Tratatul de Pace Minsk II, stabilindu-se statutul celor două provincii ucrainene Donețk și Lugansk (12 febr. 2015).
3.- Conflictul din Ucraina vizează, de fapt, relația hegemonială Rusia-NATO, care se impune a fi reglementată diplomatic.
După 4 ore de discuții intense, Putin ia decizia de importanță majoră: “În acest moment ordon retragerea unui eșalon din trupele masate la graniță”.
A doua zi, la Conferința de presă, deciziile au fost stabilite într-un cadru protocolar, cu referire și la anumite diferende nesemnificative. În concluzie, “un pas mare”, un început promițător de soluționare pacifistă, care ar fi putut să evite tragedia la care asistăm acum neputincioși.
Din păcate, după doar câteva zile, decizia iresponsabilă americană, la antipod, a spulberat toate speranțele. La Conferința organizată ad hoc de americani în Ramstein (cea mai puternică bază militară din afara teritoriului SUA), cu participarea a 40 de state, Germania, “îngenunchiată”, este readusă împreună cu Europa la picioarele Americii, fiind obligată să urmeze cu fidelitate linia transatlantică tradițional-războinică a Big Brother-ului.
În pauză, ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht, care susținea un interviu, a fost admonestat de un bodyguard, să renunțe și să revină în sală! Politiciana germană intimidată a încercat să se justifice apelând la normele democrației, fără succes. În schimb, mulțimea jurnaliștilor l-a asaltat pe american, alungându-l. Ulterior, postul politic german de televiziune Phoenix a întrerupt transmisia.
După o perioadă de timp, ministrul german, care a livrat 5000 de căști ucrainenilor justificând aspectul defensiv al ajutorului, imputându-i-se câteva “greșeli”, a fost obligat să-și dea demisia!
Astfel, Conferința de la Ramstein rămâne un reper istoric, care atestă schimbarea macazului politic al Germaniei sub presiunea Statelor Unite ale Americii, cu consecințe nefaste iremediabile asupra situației internaționale!
Gelu A. Tudor - Germania
